TEMA 1. MONEDA ŞI ROLUL SĂU ECONOMIC 1. Moneda: concept, esenţă, evoluţia. 2. Formele monedei: moneda metalică, moneda de hîrtie, titlurile de credit. 3. Funcţiile monedei. 4. Rolul banilor în economia mondială. “Cu buzunarul plin de bani, eşti înţelept, frumos şi mai şi cânţi bine”, spune un vechi proverb evreiesc.
1. Moneda: concept, esenţă, etape în evoluţia monedei În limbajul curent şi în literatura de specialitate se utilizează atât termenul de „bani” cât şi cel de „monedă”. Termenul de monedă, folosit în special în limbajul poporului francez, englez, italian desemnează, potrivit definiţiei date de dicţionarul Larousse, „o piesă de metal, emisă de autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de schimb”. Potrivit aceleeaşi definiţii, termenul de monedă este de origine latină şi provine de la numele zeiţei Junon Moneta, în templul căreia romanii băteau monede. În limbajul altor popoare: român, rus, german se utilizează cu aproximativ acelaşi sens, termenul „bani”. Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, prin bani se înţelege „echivalentul general al valorii mărfurilor; monedă de metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”. Noţiunea de monedă nu se identifică cu banii, aceasta reprezentând doar o parte a masei băneşti. Paul Samuelson consideră că banii reprezintă „alături de capital şi de specializare cel de-al treilea aspect major al vieţii economice moderne, iar fluxul de bani sângele care irigă economia”.
O definiţie generală a monedei ar putea fi următoarea: un instrument-etalon legal de plată pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulări şi stingerea obligaţiilor, măsurător general de valori care se bucură de încrederea publică şi poartă girul statului şi care, atunci când moneda este confecţionată din metal preţios, îi garantează greutatea şi titlul. Trebuie făcută o deosebire între mijlocul de schimb şi instrumentul de schimb. Banul din acest punct de vedere trebuie considerat ca un mijloc de schimb, este un element care poate fi folosit mai departe în schimb, sau poate fi transformat oricând într -un bun care să ne satisfacă o utilitate (mărfuri bani - cuprul, aurul, argintul, piele de animale, etc. ). Moneda este un instrument de schimb, întrucât scopul şi destinaţia este numai schimbul şi plata. La schimbul direct, fiecare din cei care schimbă dau şi primesc bunul din nevoie şi cu intenţia de a-l folosi direct şi imediat. Participanţii sunt producător al bunului cedat şi consumator al bunului primit. Pentru nici unul bunul nu îndeplineşte altă funcţie. Apariţia monedei este condiţionată de formarea unei societăţi omeneşti cu preocupări economice, ale cărei caracteristici principale sunt: a) proprietatea privată; b) diviziunea muncii; c) schimbul de bunuri şi servicii.
În dreptul tuturor popoarelor găsim trei elemente esenţiale monedei şi anume: • legea - noţiunea de monedă este legată de existenţa şi de intervenţia Statului,
Etapele în evoluţia banilor era banilor marfă era banilor din metale preţioase era banilor de hârtie bani electronici Instrumentul de schimb era confecţionat sau reprezentat din bunuri diferite, altceva decât metalele, perioada care se numeşte pre-metalică. Rolul de bani 1 -a îndeplinit, în funcţie de zona geografică, marfa care avea cea mai largă consumaţie în zona respectivă (blănurile, pietrele de moară, tutunul, scoicile etc) Rolul de bani au început să-1 îndeplinească metalele preţioase (aurul, argintul). Aceştea prezentă avantaje: valoare mare într-un volum mic, perfect divizibil, fără a pierde din valoare, inalterabil, uşor de transportat. Iniţal au fost utilizaţi sub forma de lingouri, inele, braţări etc. Ulterior, ei au luat forma de moneda bătută (emisă) de autoritatea statală. Au apărut datorită faptului că: în procesul circulatiei, monedele de aur cunosc un proces de uzură, ajungându-se în situaţia în care valoarea nominală a monedei să nu mai corespundă cu conţinutul ei în aur; la un moment dat cantitatea de aur era insuficientă pentru a îndeplini rolul de echivalent general. bani imateriali: portmoneu electronic, carduri de debit, carduri de credit etc
Monedele de piatră de pe insula Yap din arhipelagul Carolinelor, Pacific: acestea erau găurite la mijloc şi puteau fi transportate - înşirate pe o prăjină - de doi oameni. Cercetătorii nu precizează cum erau cărate monedele cu valoare maximă, care aveau 3, 5 metri în diametru şi cântăreau până la cinci tone. Un amănunt: insula Yap nu are cariere de piatră, materia primă pentru bani fiind adusă aici cu plutele, de la distanţe impresionante. Banii erau ţinuţi în faţa casei, ca semn al averii. Un purcel costa o monedă de jumătate de metru, iar o nevastă - una de 1, 3 metri. Alte forme neobişnuite de bani sunt: • colţii de câine, folosiţi în insulele Solomon din Pacific; • brăţările, folosite în Coasta de Fildeş; • clopoţeii de bronz (Zimbabwe); • cuţitele (China).
2. Formele monedei Banii în evoluţia sa s-au impus sub două aspecte: bani reali şi bani reprezentativi. Banii reali sunt banii, a căror valoare nominală corespunde valorii lor reale, adică valorii metalului din care au fost confecţionaţi. Banii reprezentativi se consideră: semnele metalice (moneta mică reprezentativă (ban, cent, copeică) confecţionată din metale ieftine (aramă, aluminiu)) şi semne de hârtie, care împart moneda de hârtie şi titluri de credit. Moneda metalică. Banii metalici (aramă, argint, aur) au avut diferite forme. Cea mai comodă formă pentru circulaţie s-a dovedit a fi cea rotundă. Partea din faţă numindu-se avers, cea din spate – revers, şi cea laterală – gurt. În scopul protecţiei contra sustragerii, partea laterală se turna în formă de zimţuri. Moneda de hârtie – a apărut ca un substituitor al celei metalice. Primii bani de hârtie au apărut în Rusia în 1769. Emitenţii acestor monede pot fi trezoreria publică şi băncile centrale. Titlurile de credit - apar odată cu dezvoltarea forţelor de producţie, când vânzarea-cumpărarea se face pe credit; când momentul cumpărării variază de cel al achitării. Apariţia lor a avut ca scop asigurarea elasticităţii circulaţiei băneşti.
Titlurile de credit economisesc banii reali (moneda metalică) şi contribuie la dezvoltarea plăţilor prin virament; ca şi moneda-hârtie îndeplinesc doar 2 funcţii: mijloc de plată şi mijloc de circulaţie. Din categoria titlurilor de credit fac parte: Cambia - reprezintă obligaţiunea irevocabilă scrisă de către debitor de a plăti o sumă anumită creditorului. Primind cambia vânzătorul mărfii poate s-o utilizeze în 3 modalităţi: ◦ ◦ ◦ s-o păstreze până la scadenţă, primind şi o dobândă; cambia poate fi folosită ca mijloc de plată, neprimind dobândă; cambia poate fi scontată la banca comercială şi reescontată la banca centrală. Cecul este un document bănesc prin care deţinătorul mijloacelor băneşti la bancă îi ordonează băncii să transfere aceste mijloace altui agent economic. Prima dată cecul a fost utilizat în 1683 în Anglia. Cecurile sunt utilizate pentru primirea numerarului, ca mijloc de circulaţie şi plată şi ca instrument al decontărilor fără numerar. Banii electronici. Echipamentele electronice şi sistema de legături telefonice, privind efectuarea operaţiunilor de creditare şi de plată (introducerea şi scoaterea în/de pe cont, transferul de pe un cont pe altul, calculul dobânzilor, controlul stării conturilor) cu ajutorul impulsurilor electronice, în regim non-hârtie, au dat imbold apariţiei banilor electronici. Cu ajutorul lor se efectuează o impunătoare parte de operaţiuni interbancare. Cardurile. Introducerea în bănci a calculatoarelor electronice a făcut posibilă înlocuirea cecurilor şi a numerarului cu cardurile. Sunt o posibilitate de a obţine mijloace creditare pe termen scurt de la instituţiile creditare (de credit) sau pentru a avea acces la distanţă la mijloacele băneşti în baza contului deschis de client (de debit).
3. Funcţiile monedei etalon al valorii Costul mărfii evaluat în etalon monetar reprezintă preţul. Preţul reflectă cheltuielile de muncă efectuate pentru producerea şi realizarea mărfii date. mijloc de circulaţie Circulaţia mărfurilor include: vânzarea mărfii, adică, preschimbarea ei în bani (M-B) şi cumpărarea mărfii, preschimbarea banilor în marfă (B -M). În aşa mod, moneda îndeplineşte rolul de intermediar. mijloc de plată Banii în calitate de mijloc de plată se prezintă în felul următor : M – D (marfă – datorii la termen); D – B (datorii la termen – bani); leagă diferiţi producători, care cumpără mărfuri în credit. Transmiterea mărfurilor de la vânzător la cumpărător poate fi anterioară sau ulterioară trecerii banilor de la cumpărător la vânzător instrument de conservare a valorii Acumularea banilor în prezent permite deţinătorului să realizeze cheltuieli viitoare. Banii desemnează bogăţie şi de aceea persoanele juridice şi fizice economisesc sau acumulează bani (deschiderea unor conturi de depozit). Totodată aceştea pot obţine venituri suplimentare sub forma unor dobânzi.
Cele 4 funcţii ale banilor se află într-o strânsă corelare şi interdependenţă. Logic şi istoric, fiecare funcţie este predecesoarea unei alteea. Din cele expuse putem desprinde 3 particularităţi de bază ale banilor, care totodată reflectă şi esenţa lor: asigură schimbul - cu ajutorul lor se poate cumpăra orice marfă; reflectă valoarea de schimb a mărfurilor - prin intermediul lor se stabileşte preţul mărfii, iar acesta dă posibilitate unei comparări calitative a diferitor mărfuri din punct de vedere utilitar; reflectă munca materializată într-o marfă concretă.
Tema pentru acasă. . . Recapitulaţi tema MONEDA ŞI ROLUL SĂU ECONOMIC Identificaţi deosebirile dintre noţiunile „bani” şi „moneda”. Consultaţi link-ul https: //www. youtube. com/watch? v=QWYa. GDHCpu. E. Argumentaţi minimum prin 3 exemple rolul economic al banilor. În baza cunoştinţelor de la Macroeconomie răspundeţi la următoarele întrebări: ◦ Explicaţi noţiunile: cererea de monedă, oferta de monedă, piaţa monetară, masa monetară, circulaţia monetară, agregatele monetare ◦ Care sunt elementele masei monetare? ◦ De ce depinde volumul masei monetare? ◦ Cum se determină viteza de circulaţie a banilor? ◦ Cum se modifică PIB dacă oferta de monedă creşte cu 20%, iar viteza de rotaţie a banilor scade cu 30%?