Tamarillo este un arbust originar din America de

Tamarillo este un arbust originar din America de Sud. In Europa, el a fost adus de către francezi, in secolul al XVIII-lea. Italienii au inceput să-l cultive un secol mai târziu. Tamarillo creşte rapid si ajunge până la 5 m înălţime. Fructele sale sunt grupate, de culoare care variază de la galben la roşu si au formă ovală. Fiecare fruct conţine 150 -200 seminţe foarte mici. Se consumă proaspăt, sub formă de sucuri (combinat cu alte fructe) sau este folosit la prepararea deserturilor. Din fructele de tamarillo se obţine ulei vegetal folosit în cosmetică.

Origine: America tropicală. Există trei tipuri recunoscute, care se cultivă in Mexic, Guatemala si Indiile de Vest. Avocado se cultivă in această zonă incă din perioada precolumbiană. Primele importuri, înregistrate in Florida, au avut loc in 1833, iar in California in 1856. Avocado este clasificat ca pom fructifer mereu verde, deşi unele varietăţi îşi pierd frunzele pentru scurt timp, înainte de a înflori. La maturitate, fructul este verde, negru, purpuriu sau roşiatic. Forma diferă: fructele pot fi sferice sau ovale şi cântăresc, în general, 2, 3 kg. De obicei, fructul nu se coace până nu cade sau este cules din pom. In Florida, se consideră ca fructul a ajuns la maturitate la o anumită dată şi când atinge o anumită greutate, aceste date şi măsurători variind in funcţie de soi.

Este un arbore fructifer de origine indiană care se cultivă in ţările tropicale din întreaga lume. Fructele sale au culori diverse: verde, galben, roşu si altele. Un singur fruct poate avea toate aceste culori. Pulpa este galbenă, gustoasă si parfumată. Fructele de mango au greutatea intre 200 g si 1 kg, dar se comercializează fructe de 300 -400 g. Mango se consumă proaspat (de preferinţă, rece), se foloseşte la sucuri, prăjituri, in industria cosmeticelor. In India, din mango se obtine un condiment numit “chutney”, folosit cu succes in prepararea cărnii.

Este originară din America Centrală. Acum, se cultivă şi în Brazilia, Israel, Italia, Hawaii. Fructul este o bacă de dimensiuni si forme variabile, de culoare galbenă, cu multe seminţe mici, aşezate in mijloc, sub formă de stea. Pentru comercializare, se produc fructe de 0, 5 kg.

Annona este originară din America de Sud (Peru şi Ecuador), dar s-a adaptat pe toatecelelalte continente. Este o plantă de dimensiuni mici. In zonele calde, nu-şi pierde frunzele. Se cunosc si se cultivă peste 60 de specii de annona. La maturitate, un fruct cantăreşte 200 -400 g, are miezul alb, buretos, aromat, asemănător cu cel al bananei sau al ananasului. Fructul proaspăt cules se păstreaza la temperatura camerei câteva zile şi la frigider-câteva luni. Fructul de anona se consumă proaspăt, se foloseşte în producerea îngheţatei şi la obţinerea alcoolului.

Este o plantă originară din America Centrală care creşte bine în condiţiile de climă ale ţărilor tropicale. Fructul este de formă sferică sau alungită, de culoare galbenă sau verde-gălbuie, cu pulpa alb-gălbuie şi cu multe seminţe mici şi albe. Gustul este dulce sau dulce-acrişor, în funcţie de specie. Fructul de guava se consumă proaspăt sau conservat – sub formă de sirop, dulceaţă sau nectar.

Este o plantă originară din China care s-a răspândit şi în Coreea şi Japonia. În Europa, a fost adusă la sfârşitul secolului al XIX-lea şi este cultivată cu succes în Italia şi Spania. Fructele de kaki sunt foarte dulci şi se culeg în luna noiembrie. Se consumă, de preferinţă, în stare proaspătă, dar şi conservate. Ele pot fi păstrate 2 -3 luni în încăperi răcoroase.

Este un pom fructifer originar din Asia Occidentală. A fost adus în Europa din cele mai vechi timpuri şi se cultivă în ţările mediteraneene. Fico rezistă foarte bine la secetă, dar nu şi la grindină sau îngheţ. Acest arbore poate creşte până la o înălţime de 8 m şi are frunzele mari şi crestate ca ale unui filodendron. Fructul poate avea formă sferică sau alungită şi este foarte bogat în calciu. Datorită acestui lucru, fico se foloseşte la producerea laptelui pentru sugari. Fico se consumă proaspăt, se foloseşte în salate de fructe, marmeladă, îngheţată. Frunzele de fico se folosesc în industria farmaceutică.

Feijoa este un arbust cu frunze mereu verzi, originar din America de Sud. Se cultivă în California şi Florida (SUA) şi în partea centrală a Italiei, unde s-a adaptat foarte bine. Florile de feijoa sunt foarte frumoase, iar fructele sunt aromate. Ele se consumă proaspete, se păstrează congelate sau se folosesc pentru îngheţată, iaurt, marmeladă sau sirop.

Este un arbust originar din Malaezia, dar se cultivă şi în Tailanda, Indonezia şi Filippine. Fructele sunt grupate, au formă sferică, sunt de culoare galbenă sau roşie şi au coaja acoperită cu nişte perişori verzi, scurţi şi deşi, ce le fac să semene cu nişte arici roşii. Pulpa este albă, translucidă, suculentă, dulce şi foarte aromată. Fructul de rambutan este bogat în vitamina C, calciu şi fosfor. Se consumă proaspăt sau poate fi păstrat o săptămână la temperatura camerei.

Este un arbust foarte răspândit în China, Madagascar, Tailanda, Israel şi Africa de Sud. În Europa, se cultivă pe suprafeţe mici, numai în sudul Italiei, deoarece este foarte sensibil la frig. Fructul, bogat in vitamine şi minerale, se consumă proaspăt, dar şi sub formă de compot, sirop sau dulceaţă.

Durian este un arbore uriaş (ajunge la 40 m înălţime), cu frunze lungi de 25 cm şi late de 8 cm, cu flori mari, ce emană un miros puternic, mai ales noaptea. Este o plantă originară din Malaezia şi Indonezia şi se cultivă pentru comercializare în ţările din sud-estul Asiei. Fructul este şi el mare (lung de 15 -30 cm), gri-albăstrui, cu o coajă dură, acoperită cu spini. Se consumă proaspăt sau în diverse preparate. Se foloseşte pentru obţinerea unor condimente. Fructele, frunzele şi rădăcina de durian au proprietăţi curative (antifebrile, cicatrizante).

Pitahaya este o plantă originară din America Centrală (Mexic, Guatemala). Face parte din familia cactuşilor şi mai este numită “fructul dragonului”. Se cultivă pitahaya galbenă şi roşie. Cea roşie are pulpa albă sau roză, cu multe seminţe mici şi negre, comestibile. Gustul este dulce şi delicat.

Face parte din familia cactuşilor şi este originară din America. Se cultivă şi în Africa şi, mai puţin, în Europa (Sicilia) pentru fructe sau numai ca plantă ornamentală. Frunzele sunt ca cele ale unui cactus cunoscut şi florile sunt galbene şi delicate. Fructele sunt cărnoase, pline de seminţe mici. Se consumă proaspete sau conservate. Ficodindia se foloseşte în industria farmaceutică şi în cosmetică.

Mangostan este considerat un fruct având toate calităţile posibile: gust, miros, bogăţie de nutrienţi şi antioxidanţi. Preţuitul şi căutatul fruct tropical, este originar din zonele sud -estice ale Asiei. Se cultivă şi în Australia, Brazilia, America Centrală, Hawaii şi alte regiuni tropicale. Stimulează sistemul imunitar. Are, de asemenea, proprietăţi anti -histaminice şi antiinflamatoare. Este fructul perfect pentru curele de slăbire pentru că dă senzaţia de saţietate, ajutând la controlul greutăţii corporale. De asemenea, contribuie la menţinerea sănătăţii vederii.

Carambola este cunoscut şi cu denumirea de "fructul stea". Arborele de carambola este foarte atrăgător: înalt de 12 metri, el are flori liliachii care emană un miros puternic. Fructele de carambola, de culoare galbenă atunci când sunt coapte, au o formă stelată şi pot creşte până la 15 cm. Miezul lor e moale si are un gust dulce-acrişor. Se pot consuma înainte de masă, fiind indicate persoanelor fără poftă de mâncare.

Maracuia (cunoscut mai mult sub denumirea de “fructul pasiunii”) e originar din zona Amazonului. Există peste 300 de specii de maracuia. Frunzele ei sunt de diferite nuanţe de verde, iar florile au culoarea purpurie. Fructul are o formă ovală, iar culoarea sa diferă în funcţie de specie, de la alb-verzui la purpuriu. Maracuia este considerat unul dintre cele mai gustoase fructe exotice, iar miezul său are culoarea roşie sau galbenă. Fructul cu miezul roşu este mai aromat decât cel galben. Maracuia este folosit şi în medicină, împotriva colitei şi a altor afecţiuni stomacale precum şi împotriva insomniei şi a bolilor de piele.

Rodia e un fruct care coaja tare, de culoare maroniu-roşiatică sau roşie. Nu are miez, coaja învelind direct seminţele care au culoare roşie si care conţin un suc aromat. Rodia se consumă numai atunci când este foarte coaptă, adică în momentul în care seminţele sunt roşii. Dacă seminţele încă nu s-au copt, ele nu sunt comestibile, fiind chiar toxice. Pentru a putea fi consumat, fructul se taie pe jumătate şi seminţele se scot cu ajutorul unei linguri. Ele pot fi consumate şi drept garnitură la diferite mâncăruri.

Nashi este un arbore fructifer originar din China centrală şi creşte foarte bine în toate ţinuturile cu climă temperată, subtropicală. În anii 80, este adus în Europa. Nashi este asemănătoare unei pere, dar este rotundă, de unde şi denumirea de ”pară-măr”. Culoarea este galben-aurie. Pulpa este compactă, suculentă şi crocantă. Sucul este dulce şi parfumat. Fructele se consumă proaspete, imediat după recoltare sau conservate.

Babaco ete originară din America de Sud. Se cultivă şi în Australia, Noua Zeelandă şi, în mai mică măsură, în Italia. Este o plantă erbacee care creşte foarte repede. Fructul este alungit, ajungând la 20 cm lungime. Fructele sunt de calitate superioară dacă sunt recoltate cât mai târziu. Conţin o mare cantitate de zahăr (aproximativ 60%).

După unii specialişti, pompelmo este un hibrid între pomelo şi portocala dulce, după alţii, pomelo ar fi suferit o mutaţie şi a apărut pompelmo. Cert este că acest pom fructifer care poate ajunge la o înălţime de 12 m este originar din Barbados şi a fost adus în Europa în anii 60 -70. Este un grapefruit dulce, cu pulpă suculentă, de culoare galbenă sau roşie-pigmentată. Se consumă proaspăt sau sub formă de suc. Seminţele de pompelmo: în 1980, s -a descoperit că aceste seminţe posedă caracteristici ce le recomandă ca un adevărat antibiotic natural care nu slăbeşte sistemul imunitar sau dereglează flora bacteriană.

Fructele de orice fel (în afară de papaya) nu trebuie consumate înainte sau imediat după masă. Întrucât se "grăbesc" să fie primele digerate, vor face ca celelalte alimente să intre în fermentaţie înainte de a părăsi stomacul, vor întârzâia procesul de digestie şi vor împiedica organismul să asimileze toate substanţele nutritive necesare. Obiceiul (din păcate, foarte frecvent la noi) de a mânca un fruct ca desert este, cum nu se poate mai nesănătos. Iată câteva sfaturi pentru a te bucura din plin de avantajele fructelor: - Consumă fructe cu cel puţin o jumătate de oră înainte de masă sau la trei ore după ce ai mâncat ceva consistent. - Dacă vrei, poţi alcătui un mic dejun sau o cină numai din fructe. Câteva astfel de meniuri te vor ajuta şi la o cură de dezintoxicare a organismului. - Dacă-ţi faci suc de fructe, încearcă să nu adaugi zahăr sau apă minerala. Foloseşte, mai bine, apă plată sau, cel mai sănătos, doar sucul stors din fructe. - Deoarece şi sucurile naturale au acelaşi efect ca fructul întreg, pentru a le consuma, respectă aceleaşi intervale faţă de o masă principală.