Reanimarea neonatală Conf Univ — Șoitu Marcela

Reanimarea neonatală Conf. Univ. - Șoitu Marcela

Principiile Reanimării l Schimbările fiziologice ce au loc în organismul nounăscutului l Etapele Reanimării l Factori de risc ce prentîmpină necesitatea reanimării l Echipamentul și personalul necesar pentru efectuarea reanimării

Pulmonii și circulația sangvină la făt l l l În uter, fătul este dependent de placentă ca organ prin care se face schimbul de gaze. Ductul Arterial Aorta Toate alveolele sunt pline cu Artera lichid pulmonar fetal pulmona Este prezentă vasoconstricția arterială Fluxul sanguin pulmonar este diminuat Fluxul sanguin este șuntat la nivelul ductului arterial ră Pulmon Cord Șuntarea sîngelui prin ductul arterial de la pulmoni, înainte de naștere.

Pulmonii și circulația sangvină după naștere l Pulmonii se expansionează cu aer l Lichidul pulmonar fetal părăsește alveolele l Pri clamparea/secționarea cordonului ombelical, dispare circulația placentară și crește presiunea arterială sistemică. Aer Lichid pulmo nar fetal Aer Prima respirație Lichidul înlocuit de aer în alveole A doua respirație Aer Respirația următoare

Pulmonii și circulația sangvină după naștere l Arteriolele pulmonare se dilată l Scad rezistențele pulmanare l Fluxul sangvin pulmonar crește dramatic l Astfel apare redireționarea sîngelui spre plămîn Vasoconstricția pulmonară pînă la naștere Fluid în alveole Dilatarea arteriolelor pulmonare la naștere Vasodilatația pulmonară după naștere Oxigen în alveole

Pulmonii și circulația sangvină după naștere l Nivelul oxigenului în sînge crește l Ductul arterial se contractă l Sîngele curge prin pulmoni pentru a lua oxigen Canal arterial care se închide Sîngele bogat în oxigen din aortă Artera pulmonară Pulmon Cord Oprirea fluxului prin canalul arterial după naștere, pe măsură ce sîngele curge preferențial spre pulmoni

Ce probleme pot apărea în timpul perioadei de traziție? Ø Copilul nu respiră cu puterea necesară pentru o împinge lichidul fetal din alveolele pulmonare, sau căile aeriene pot fi blocate cu meconiu. Astfel pulmonii nu se umplu cu aer și oxigenul nu pătrunde în sîngele din arteriolele pumonare. Hipoxemie Ø Nu crește presiunea arterială sistemică, din cauza pierderilor excesive de sînge, sau contractibilitate cardiacă slabă. Hipotensiune sistemică Ø Vasoconstricție persistentă a arteriolelor pulmonare

Semnele nou-născutului compromis v Cianoză v Tonus muscular scăzut v Depresie a efortului respirator v Bradicardie v Tensiune arterială scăzută v Tahipnoe

Primul semn de întrerupere a funcțiilor vitale reprezintă –Apneea (lipsa respirației) Apnee primară ü Tentative rapide de a respira ü Respirațiile se opresc ü Frecvența cardiacă scade ü Tensiunea arterială este de obicei menținută la valori normale ü Răspunde la stimulare tactilă

Apnee secundară l Respirațiile se opresc l Frecvența cardiacă scade l Tensiunea arterială scade l Nici un răspuns la stimulare Apnee primară Apnee secundară Frecvența cardiacă Timpul Presiunea arterială Schimbările frecvenței cardiace și tesiunii arteriale în timpul apneei

Nașterea • Nașterea: la termen, prematură? • Lichid amniotic curat, meconial? • Respiră, țipă? • Tonusul muscular satisfăcător? • Colotația tegumentelor 30 sec Evaluare NU • Asigurați căldură • Poziționați, aspirați din gură, din nas (la necesitate intubați SAM) • Uscați, stimulați, repoziționați Evaluarea respirației, FCC și culoarea tegumentelor 30 sec Apnee, FCC <100 Asigurați ventilația cu presiune pozitivă FCC<60 30 sec (*luaţi în considerare posibilitatea intubării la acestă etapă) Respiră, FCC>100, cianoză Administrați Oxigen Cianoză persistentă FCC>60 • VPP* • Inițiați masaj cardiac* FCC<60 Administrați Adrenalină* A Evaluare B Evaluare C Evaluare D

Puncte importante în diagrama de flux a reanimării neonatale l Frecvența cardiacă < 60 sunt necesari pași adiționali l Frecvența cardiacă > 60 masajul cardiac poate fi oprit l Frecvența cardiacă > 100 ventilația cu presiune pozitivă poate fi oprită l Asterisc (*) intubația endotraheală poate fi luată în considerare în anumite etape l Termen – 30 de secunde, dacă nu apare o îmbunătățire treceți la pasul următor

Indicaţii resuscitarea neonatală: Apnee/respiraţie ineficientă Bradicardie FCC <100' Cianoză generalizată

Echipamentul minim pentru resuscitarea neonatală precauţiuni universale scutece uscate şi calde căldură radiantă, masă de resuscitare preîncălzită aspirator, sonde de aspiraţie măşti adaptate ca dimensiuni balon de 400 şi 750 ml laringoscop cu lamă dreaptă, de dimensiuni 0 şi 1 sonde de intubaţie endotraheală, ø = 2, 5; 3; 3, 5), mandrene fixator de sondă endotraheală aspirator pentru meconiu bisturiu pentru sectionarea cordonului ombilical, catetere ombilicale (de 3, 5 Fr sau 5 Fr) medicaţie

Pregătirea personalului pentru efectuarea manevrelor de reanimare La fiecare naştere trebuie să existe personal pregătit în efectuarea manevrelor de reanimare (V). Este necesară prezenţa a minimum un specialist ce cunoaşte bine măsurile de reanimare a nou-născutului. Anticipaţi necesitatea reanimării. Dacă este suspectată necesitatea măsurilor de reanimare, atunci pot fi necesare: Solicitarea personalului suplimentar; Pregătirea echipamentului necesar Controlul echipamentului de reanimare Asigurarea confortului termic Conceptul de echipă

Pregătirea pentru Reanimare Factori de Risc Factori antepartum Factori intrapartum

De ce au Nou-Născuții Prematuri un Risc mai Mare? § Posibilă deficiență de surfactant § Pierdere de căldură crescută, control prost al temperaturii § Infecție posibilă § Susceptibil la hemoragie intracraniană

Evaluarea Nou-născutului Imediat după naştere, trebuie puse următoarele întrebări:

PASUL A - CĂILE RESPIRATORII - ETAPA INIŢIALĂ A REANIMĂRII

Încălzirea nou-născutului Prevenirea pierderii de căldură prin: Plasarea nou născutului sub o sursă de căldură radiantă ştergerea minuţioasă îndepărtarea scutecelor ude

Prevenirea pierderii de căldură Nou născuţi prematuri Probleme speciale Tegumente subţiri Ţesut celular subcutanat slab reprezentat Suprafaţa corporală mare Gesturi în plus: Ø Creşterea temperaturii mediului ambiant Ø Acoperirea cu folie de material plastic transparentă, îmbrăcarea căciuliţei (V) Ø Plasarea copilului sub sursă radiantă de căldură Ø Uscarea copilului Ø Aruncarea scutecului umed Ø Acoperirea nou-născutului cu folie de plastic,

Restabilirea permeabilităţii căilor aeriene Poziţionarea în decubit dorsal sau lateral Extensie uşoară a gîtului, poziţia de “adulmecare” Poziţionarea nou-născutului astfel încît faringele, laringele şi traheea să fie alineate Se aspiră întîi din gură, apoi din nas (IIIC)

Permiabilizarea căilor respiratorii

Procedura în cazul prezenței meconiului Meconiu prezent Da Nu Aspirați cavitatea bucală, nasul, faringele posterior după nașterea copilului, dar înainte de nașterea umerilor Copilul este viguros? Nu Da Aspirați cavitatea bucală și traheea Se urmează în continuare pașii inițiali: Curățirea gurii și nasului de secreții Ștergere, stimulare și repoziționare, Administrare de Oxigen dacă e necesar *”Viguros” se definește ca respirații puternice, tonus muscular bun și frecvență cardiacă mai mare de 100 bpm

Meconiu prezent Nou-născut Viguros Dacă Atunci Respiraţiile sunt prezente, efortul respirator este eficient și Tonusul muscular este bun și Frecvenţa cardiacă este mai mare de 100 bpm Se utilizează pompa de aspiraţie sau cateter de aspiraţie cu diametru mare pentru a curăţa gura şi nasul nou născutului

Meconiu prezent. Nou-născutul nu e Viguros Aspiraţie traheală Administrare de oxigen Se utilizează laringoscopul şi cateter de aspiraţie de 12 F sau 14 F pentru a curăţa gura Se introduce o sondă endotraheală Se ataşează sonda endotraheală la sursa de aspiraţie Se aspiră, pe masură ce se retrage sonda Se repetă, dacă este necesar

Aspirarea Meconiului Vizualizarea glotei și aspirarea meconiului din trahee folosind un laringoscop și o sondă endotraheală

Stimularea tactilă Netezirea blîndă a trunchiului, membrelor, capului, Lovirea tălpilor, Fricţionarea spatelui Metode acceptabile pentru a stimula nounăscutul să respire

Forme de stimulare tactilă periculoase q. Lovirea spatelui q. Compresia cavităţii toracice q. Flexia forţată a coapselor pe abdomen q. Dilatarea sfincterului anal q. Comprese sau băi cu apă fierbinte sau rece q. Scuturarea, zdruncinarea nou născutului

Administrarea de O 2 în flux liber Dacă nou-născutul respiră dar este prezentă cianoza centrală se administrează O 2 în flux liber O 2 umidifiat şi încălzit (dacă se administrează mai mult de cîteva minute) Viteza de administrare – 5 litri/min Cantitatea necesară pentru ca copilul să se rozeze

Administrarea de O 2 în flux liber Balon de anestezie Mască Oxigen pe tubulatură

Evaluare - Respiraţie, Frecvenţa cardiacă, Culoare

Evaluare – Semne Vitale Anormale

PASUL B – INIŢIEREA RESPIRAŢIEI VENTILAŢIA CU PRESIUNE POZITIVĂ (VPP) CU BALON ŞI MASCĂ (IIIC) Balon cu flux liber de O 2 Avantajele: Asigură O 2 de 100% Uşor de evaluat dacă masca este plasată etanş pe faţa copilului La compresia balonului se poate percepe complianţa pulmonară Se poate asigura O 2 în flux liber Dezavantaje: Ø Necesită o etanșeizare strînsă Ø Necesită o sursă de gaz pentru a se expansiona Ø Poate să nu aibă o valvă de siguranță de supra-presiune

Balon cu flux liber de O 2 Flux de oxigen 100% ajustat cu flowmetru Presiunea verificată cu manometrul de presiune Presiunea reglată prin ajustarea valvei de control a fluxului pentru a permite scăparea oxigenului Reglarea oxigenului și presiunii în balonul de anestezie

Balonul autogonflabil Avantajele: Se umple în absenţa sursei de oxigen Prezentă valva de siguranţă Dezavantaje: Se va expansiona chiar fărăr o bună etanșeizare Necesită rezervor Nu este adecvat pentru administrarea de oxigen în flux liber pe mască

Balonul autogonflabil 1. Orificiu pentru aer (cu rezervor pentru oxigen atașat) 6. Valva de supra-presiune 4. Ansamblul de valve 5. Rezervor pentru oxigen 2. Orificiu pentru oxigen 7. Loc de atașare a manometrului de presiune (opțional) 3. Orificiu de ieșire spre pacient Elementele ale unui balon auto-gonflabil

Masca Se alege masca de dimensiuni necesare (să acopere nasul, gura, vărful bărbiei) Se permeabilizează căile respiratorii Se poziţionează corect capul Reanimatorul se plasează lateral sau la capul copilului

Poziționarea Balonului și Măștii la Nivelul Feței 1. Nu apăsați masca pe față 2. Nu sprijiniți degetele sau părți ale mîinilor pe ochii copilului 3. Nu apăsați pe gît (trahee) Poziționarea corectă a mășii pe față

inspir……. . (compresaţi) ------- . . doi…. . . …trei…. ……. . . (relaxaţi……. . . ……)

Efectul pozitiv a VPP Ridicarea şi coborîrea vizibilă a cutiei toracice Ascultativ respiraţie simetrică Îmbunătăţirea culorii tegumentelor şi FCC

Semnele de ameliorare Creşterea FCC Îmbunătăţirea culorii tegumentelor Respiraţie autonomă şi eficientă

Dacă se creează impresia că inspirul nounăscutului este prea profund, poate fi din cauză că: Se foloseşte presiune mare de compresie Este pericol de dezvoltare a pneumotoraxului

Lipsesc excursiile adecvate a cutiei toracice. Cauzele posibile: v. Lipsa etanşeizării pe faţa pacientului v. Lipsa de permeabilitate a căilor aeriene v. Presiune de compresiune scăzută

Ventilare cu balon şi mască de lungă durată (peste 2 minute) Este necesară introducerea unei sonde orogastrice pentru a preîntîmpina distensia gastrică ridică diafragmul, ceea ce va duce la expansionarea incompletă a pulmonilor, este posibilă regurgitarea şi aspirarea Echipament: Sonda gastrică 8 F, Seringă de 20 -ml

Starea generală nu se ameliorează: Se controlează oxigenul, balonul şi fermitatea contactului, presiunea Sunt adecvate mişcările cutiei toracice? Se asigură O 2 de 100% ? În acest caz: Trebuie luată în considerare intubaţia orotraheală Trebuie suspectat un pneumotorax

Evaluare Apnee FCC<100 Asigurați ventilație cu presiune pozitivă* FCC<60 FCC>60 Administrați ventilație cu presiune pozitivă* Administrați masaj cardiac extern *Intubația poate fi necesară în anumite momente

PASUL C MASAJUL CARDIAC (COMPRESIILE TORACICE) (III C) Indicaţiile masajului cardiac (MC) FCC<60 după VPP timp de 30 secunde Condiţiile pentru efectuarea masajului cardiac exterm Doar însoţit de ventilaţie cu presiune pozitivă (VPP) Pentru efectuarea masajului cardiac sunt necesare 2 persoane O persoană efectuează masajul cardiac Altă persoană efectuează ventilaţia cu balon şi mască

Concordanţă între masajului cardiac şi VPP Raportul MC: VPP 3: 1 (timp de 2 secunde) (120 evenimente pe minut- 90 de compresii toracice: 30 ventilări)

Masajul Cardiac: Sunt Necesare 2 Persoane O persoană comprimă toracele O persoană continuă ventilația Două persoane sunt necesare cînd se face masaj cardiac extern

Poziţionarea degetelor Se aplică presiune în treimea inferioară a sternului Se evită apendicele xifoid Presiunea trebuie îndreptată pe stern şi nu pe coaste, sau pe articulaţiile condro-costale Există 2 tehnici a masajului cardiac Tehnica policelor (IIIC) Tehnica celor două degete

Presiunea şi adîncimea compresiunilor Se comprimă sternul cu o treime din diametrul antero-posterior a cutiei toracice Durata compresiunii este mai scurtă decît durata decompresiei În faza de decompresie, degetele nu se ridică de pe locul compresiunilor.

Presiunea şi adîncimea compresiunilor Profunzimea compresiilor trebuie să fie de aproximativ o treime din diametrul anteroposterior al toracelui O treime

Masajul Cardiac Extern: Tehnici Durata compresiei mai scurtă decît durata eliberării de sub compresie Metoda corectă de masaj cardiac (degetele rămîn în contact cu toracele la decomprimare) Metoda incorectă de masaj cardiac (degetele pierd contactul cu toracele la decomprimare)

Masajul Cardiac Extern: Tehnici Două tehnici de a administra masajul cardiac extern: police(A), cu două degete(B

Compararea Tehnicilor de Masaj Cardiac Extern Tehnica policelui (Preferată) Mai puțin obositoare Control mai bun al profunzimii compresiilor Tehnica celor două degete Mai ușor de făcut de către un singur salvator Mai bună pentru mîini mici Permite accesul la ombilic pentru medicție

Masajul Cardiac Extern: Tehnica Policelui Ø Policele comprimă sternul Ø Degetele susțin spatele Tehnica policelui de masaj cardiac pentru copiii mici (stînga) și mari (dreapta)

Masajul Cardiac Extern: Tehnica Policelui Presiunea trebuie menținută pe stern Corect (presiune pe stern) Incorect (presiune laterală) Aplicare corectă și incorectă a presiunii în tehnica policelui de masaj cardiac extern

Masajul Cardiac Extern Tehnica: celor Două Degete Vîrfurile degetelor mediu și index sau inelar al uneia din mîini comprimă sternul Cealaltă mîină susține spatele Sternul Xifoidul Linia intermamelonară Poziția corectă a degetelor pentru masajul cardiac extern

Masajul Cardiac Extern Tehnica: celor Două Degete Aplicare corectă și incorectă a presiunii în tehnica celor două degete

Masajul Cardiac Extern Complicații Potențiale ! Ruptura hepatică ! Fracturi costale Inima Pulmon Xifoid Ficat Fracturi costale Structuri ce pot fi lezate în cursul masajului cardiac

Evaluați respirația, frecvența cardiacă și colorația Apnee ! Dacă frecvența cardiacă rămîne sub 60 b/min în ciuda ventilației şi a masajului cardiac adecvate efectuate timp de 30 secunde, administrați Adrenalin FCC<100 Administrați ventilație cu pres pozitivă* FCC<60 FCC>60 Administrați ventilație cu pres pozitivă* Administrați masaj cardiac extern FCC<60 Administrați Adrenalină* *Intubația poate fi luată în considerare în anumite momente

PASUL D - PREPARATELE MEDICAMENTOASE Indicaţii pentru administrarea medicamentelor !!! FCC <60 în pofida VPP şi MC timp de 30 sec Adrenalina (IIIC): indicaţii Frecvenţa cardiacă mai mică de 60/min după: 30 secunde de ventilaţie asistată şi 30 secunde de masaj cardiac extern şi ventilaţie asistată ________ Total 60 secunde Notă: Adrenalina NU este indicată înaintea restabilirii ventilaţiei adecvate

Adrenalina: Modalități de administrare Sonda endotraheală Vena ombilicală

Adrenalina: Administrarea prin sonda endotraheală Se administrează direct pe sonda endotraheală Se pot utiliza sonde de gavaj de 5 Fr Diluţie vs bolus După administrare, se iniţiază ventilaţia cu presiune pozitivă

Adrenalina: Administrare prin vena ombilicală Plasarea cateterului în vena ombilicală Calea de elecţie Cateter de 3. 5 F sau 5 F Tehnică sterilă

Adrenalina: Administrarea prin vena ombilicală Cateterul se introduce pe o distanţă de 2 -4 cm Se aspiră sînge pe cateter Se introduce pe o distanţă mai mică la prematuri Introducerea în ficat poate cauza leziuni

Adrenalina

Adrenalina: Efecte, Repetarea Dozelor Creşte forţa şi frecvenţa contracţiilor cardiace Vasoconstricţie periferică Se poate repeta fiecare doză la interval de 3 -5 minute Se poate administra a doua doză prin vena ombilicală, dacă prima doză a fost administrată prin sonda enotraheală

Adrenalina: Răspuns inadecvat (Frecvenţa cardiacă <60 bpm) Se verifică eficacitatea : Ventilaţiei MCE Intubaţiei traheale Administrării adrenalinei Se ia în considerare posibilitatea existenţei: Hipovolemiei Acidozei metabolice severe

Răspuns inadecvat la administrarea de adrenalină: Hipovolemia § § § Semne de Hipovolemie: Paloare după oxigenare Puls slab (la frecvenţă cardiacă crescut sau sczut) Răspuns slab la reanimare TA mică / perfuzie periferică slabă

Expansiune Volemică: Soluţii Acceptabile Ser fiziologic Soluţie Ringer Lactat Sînge O-negativ

Expansiune Volemică-Doze şi modalităţi de administrare

Medicaţia: Volum-Expanderi Volum-expanderi Semne care indică re-expansionarea volemică: Creşterea tensiunii arteriale Puls întărit Paloarea se atenuează Dacă hipovolemia persistă: Se repetă administrarea de volum-expanderi Se administrează bicarbonat de sodiu pentru suspiciunea existenţei acidozei

Reanimarea Prelungită: Consecinţe fiziologice Instituirea acidozei lactice Contractilitate cardiacă slabă Flux sanguin pulmonar redus Suspiciunea de acidoză metabolică: Administrarea de bicarbonat de sodiu este controversată Se utilizează numai după ce instituie o ventilaţie adecvată

Medicaţia: Bicarbonat de sodiu

Întreruperea măsurilor de reanimare Renunţarea la efectuarea reanimării Convingeţi-vă că procesele de reanimare sînt adecvate Puteţi să vă opriţi după 15 min de asistolie În caz de prognostic neclar e necesar de evaluarea continuă a stării, discuţii cu părinţii şi echipa

*INTUBAREA ORO-TRAHEALĂ INDICAŢII Este prezent meconiul şi copilul nu este viguros Este necesară ventilare cu PP timp îndelungat Ventilare ineficientă cu balon şi mască Este necesar masajul cardiac extern Este necesară administrarea adrenalinei Indicaţii speciale: prematuritatea, administrarea surfactantului, hernie diafragmatică

Intubația Endotraheală: Echipament şi Materiale Echipamentul trebuie să fie curat, protejat de contaminare Sonde endotraheale sterile de unică folosință, preferabil cu diametrul uniform

Caracteristici ale Sondei Endotraheale Sterile, de unică folosință Diametrul uniform Marcajele centimetrice şi ghidajul pentru corzile vocale sunt utile Fără balonaș Corect (diametru uniform) Incorect (sondă îngustată) Sondele de intubație cu diametru uniform sunt preferate la nou-născut

Sonda Endotraheală: Mărimea Corespunzătoare Selectați mărimea sondei pe baza greutății şi a vîrstei de gestație Luați în considerare scurtarea sondei până la 13 -15 cm Mandrenul este opțional Mărimea sondei (mm) (diametrul intern) (g) 2. 5 3. 0 3. 5 -4. 0 Greutatea Sub 1, 000 -2, 000 -3, 000 Peste 3, 000 Vîrstagestațională (spt) Sub 28 28 -34 34 -38 Peste 38

Adîncimea de introducere a sondei Greutate (kg) (cm de la buza superioară) 1* 7 2 8 3 9 4 10 * Copii cu masa mai mică de 750 g - 6 cm Semnele poziţionării sondei: La fiecare ventilaţie cutia toracică se ridică Respiraţia este simetrică pe ambele arii pulmonare La ventilaţie nu are loc distensia stomacului Se formează condens pe sondă în timpul expirului

Pregătirea Laringoscopului: Materiale § • • § § § § Selectați mărimea lamei Nr 0 pentru prematuri Nr 1 pentru nou-născuții la termen Verificați lumina laringoscopului Conectați sursa de aspirație reglată la 100 mm Hg Folosiți sonde de aspirație mari (mai mari sau egale cu 10 Fr) pentru secreții Sondă de aspira]ie mică pentru sonda de intubație Pregătiți masca şi balonul de reanimare Porniți oxigenul Luați stetoscopul Tăiați leucoplastul sau pregătiți dispozitivul pentru fixarea sondei de intubație

Poziţionarea copilului Corect – linia vizualizării este liberă (limba va fi ridicat de lamela laringoscopului Corect – rază vizuală liberă (limba va fi ridicată de lama laringoscopului Incorect- raza vizuală obstruată Pozitionare corectă (sus) și incorectă (centru și jos) pentru intubație

Etapele intubării Stabilizați capul Administrați oxigen în flux liber Glisați lama peste partea dreptă a limbii Împingeți limba către partea stîngă a gurii Avansați vîrful lamei pînă în valeculă

Etapele intubării Ridicați lama Vizualizați regiunea faringiană Nu folosiți mișcarea de basculare Limba Valecula Epiglota Repere pentru plasarea laringoscopului Ridicarea lamei laringoscopului pentru evidențierea orificiului laringelui

Corzile vocale apar ca fîșii verticale sau ca litera “V” inversată Presiunea în jos pe cricoid poate ajuta la aducerea glotei în raza vizuală Poate fi necesară aspirarea secrețiilor

Țineți sonda în mîna dreaptă Așteptați deschiderea corzilor vocale Introduceți vîrful sondei pînă ce reperul pentru corzile vocale ajunge la nivelul corzilor Limitați tentativele la 20 secunde Corzile vocale Reper pentru corzile vocale Introducerea sondei printre corzile vocale

Folosiți un deget pentru a ține sonda fixată pe palatul dur Îndepărtați laringoscopul (și mandrenul, dacă a fost folosit) Stabilizarea sondei în timpul scoaterii laringoscopului

Intubația Endotraheală: Verificarea Poziției Sondei Semne ale poziției corecte a sondei Toracele se ridică la fiecare respirație Zgomote respiratorii în ambele cîmpuri pulmonare Fără distensie gastrică cu ventilația Condens de vapori în interiorul sondei în timpul expirației Detectorul de bioxid de carbon își va schimba culoarea (sau indică mai mult de 2%-3% în timpul expirației)

Confirmarea Radiografică Plasarea corectă a sondei de intubație cu vîrful în traheea mijlocie Plasarea incorectă a sondei cu vîrful în bronhia principalpă dreaptă. Observați colabarea plămînului stîng

Remarcă: Ventilaţia artificială cu presiune pozitivă nu asigură ventilaţie adecvată: Obstrucţia mecanică a căilor respiratorii: dop meconial sau mucos, atrezia choanelor, anomalii de dezvoltare a căilor respiratorii, malformaţii rare - atrezia choanelor Tulburarea funcţiei pulmonare: pneumotorax, exsudat pleural, hernie diafragmatică congenitală, hipoplazia pulmonară, prematuritate extremă, pneumonie congenitală Copilul rămîne cianotic sau se menţine bradicardia: Convingeţi-vă că cutia toracică se mişcă la ventilaţie, primiţi confirmare în administrarea oxigenului de 100%, gîndiţi-vă la blocada cardiacă înăscută sau la malformaţie cardiacă cianogenă (rar) Problemele postreanimare: hipertensiunea pulmonară, pneumonia, aspiraţia sau infecţia, hipotonie, dereglări metabolice şi ionice, convulsii, apnee, hipoglicemia, alimentaţia dificilă, menţinerea temperaturii corporale Problemele postreanimare la prematuri: menţinerea temperaturii corporale, imaturitate pulmonară, hemoragii intracraniene, hipoglicemia, enterocolita ulcero-necrotică, retinopatia prematurului,