Poeti Avangardisti Romani În literatura română se poate

Poeti Avangardisti Romani În literatura română se poate vorbi despre un avangardism activ mai ales în anii 1922 -1932, prin intermediul revistelor Contemporanul, Urmuz, Alge. Un precursor al avangardei literare poate fi socotit Urmuz, care anunţă absurdul suprarealist prin prozele sale. Printre reprezentanţii din literatura română se pot menţiona Tudor Arghezi, Alexandru Macedonski, Nicolae Davidescu, Felix Aderca , urmati de: q. Tristan Tzara q. Marcel Iancu q. Barbu Fundoianu realizat de : Preda Alexandra Preda Ileana

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moineşti - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet şi eseist evreu român, născut în Moineşti, România şi stabilit mai târziu în Franţa, cofondator al mişcării culturale dadaiste care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură.

Tristan Tzara. Cântec vechi Lângă mare am făcut cântarea asta Ascultaţi să i-o spuneţi dacă o s-o întâlniţi E înaltă, are ochi buni şi liniştiţi Şi e blondă cum e iarba ce-a simţit fiorul coasei O, te-ai dus iubito într-o iarnă după masă Şi mi-e inima o floare ofilită O hârtie – poezie veche şi demult mototolită Şi-aruncată în cutie sau sub masă Tu ai vrut Marie să-ţi legi o frânghie de gât Fiindcă mama ta te-a iubit În haine de Duminică dânsul a venit Şi ţi-a şters de pe florile obrazului plânsul. – Luna e roşie Marie, noaptea cum să fie – cenuşie Vino cu mine la moşie O să-ţi plângi întâi durerea toată, nesupărată Într-o odae veche şi întunecoasă, într-o odae liniştită şi curată. Unde să te poţi desbrăca în pielea goală Ca să dai suferinţei desmierdări Poate o să vrei cărţi cu poezie pentru uitări Sau păpuşă cu leagăn şi îngrijiri de boală. O să ne plimbăm în sanie pe câmpia înzăpezită Şi o să mă joc cu inima ta de pisică Primăvara o să invităm prieteni la moşie Şi o să petrecem în bucurie. (Pădurea Gărceni, 1913) Tristan Tzara-portret in stil dadaist

Tristan Tzara. Elegie Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară Păsările stau în colivii închise iarna Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele Aşezând cărţile, recitându-mi versurile Şi mă bucur când în curte latră câinii Şi când vii să stai la mine până mâine Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă. Tristan Tzara-autoportret

Marcel Iancu (n. 24 mai 1895, Bucureşti - d. 21 aprilie 1984, Ein Hod Israel) a fost un pictor, arhitect şi eseist originar din România, stabilit ulterior în Israel. A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zurich. A studiat pictura cu Iosif Iser.

Marcel Iancu. În lucrarile de început (în jurul anului 1920), se preocupa de relatiile dintre forma si culoare, cu aplicatii la ambianta. În România si apoi la Ein Hod, continua seria sa de reliefuri policrome si de picturi în ulei, în care sunt dominante problemele de constructie, rezolvate prin perspectiva unui spirit rationalist. Marcel Iancu- Constructie abstracta

Marcel Iancu. În cei peste 40 de ani petrecuti departe de România, cariera lui Marcel Iancu, deja notoriu la momentul emigrarii, a avut prea putin de suferit. Dupa '41 a avut nu mai putin de 30 de expozitii personale la Tel Aviv, Haifa, New York, Paris, Zurich, Basel, Milano. Iar în 1952 a participat la Bienala de la Venetia ca pictor reprezentând Israelul. Premiul cel mai important, Premiul National "Israel Independent Prize", l-a primit în 1967 pentru întreaga activitate artistica. Marcel Iancu- Café Concert

Barbu Fundoianu B. Fundoianu alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler), (n. 15 noiembrie 1898, Iaşi - d. 2 octombrie 1944, lagărul de exterminare german KZ Auschwitz-Birkenau, în Polonia) a fost un critic, eseist, poet şi teoretician literar franco-român, de nationalitate evreu. Barbu Fundoianu-Portret

Barbu Fundoianu B. Fundoianu - Ora De Vizita În seara asta capul ca o lampa îsi arde restul fumegos de gaz — si cineva a pus mâna pe clampa, si cineva m-atinge pe obraz. În seara asta lunga, cineva tuseste-n mine, scuipa si-si da duhul, si nici macar n-as vrea sa fug — n-as vrea s-ajung din nou cu mânele vazduhul! Stau în odaie ca-ntr-un tren în care astept în geam sa crape-un peisaj, si-mi tin în mâna sufletul de soare — sarmanul pasaport pentru voiaj. Ma doare linistea crescuta-n mine — ma doare întunericul crescut, ca o mocirla-n care dorm pe vine bivolii negri de necunoscut. O umbra parca mi-a fugit din trup, si-n seara asta mi-i atât de bine, ca parca-as vrea cu mânele sa rup urzicile care-au crescut în mine.

Barbu Fundoianu B. Fundoianu - Dorm Florile Dorm florile usor în plusul moale Al noptii ce se mistuie si moare, Iar licurii de roua-n cupe clare Au scânteieri fugare de opale. Si risipit în straturi si în oale Norodu-ntreg de flori mirositoare Îsi profileaza-n noaptea visatoare Conturul zvelt al trupurilor goale. Un crin suspina-n somn; apoi se-nclina Extatic, în cascade de lumina Ce se scoboara blânda dinspre astre. Si dintr-atâtea cupe-nlacrimate, Aromele se-nalta val, furate Dintr-un buchet suav de flori albastre.