O NOUĂ STRATEGIE DE POLITICĂ MONETARĂ A BNR ŢINTIREA DIRECTĂ A INFLAŢIEI (Inflation Targeting) SILVIU CERNA Fac. de Ştiinţe Economice UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA Membru în CA al BNR
q DEFINIŢIE Strategie de politică monetară, caracterizată prin anunţarea publică a unui anumit obiectiv cantitativ (marjă de variaţie) privind rata inflaţiei, valabil pentru una sau mai multe perioade, precum şi prin proclamarea reducerii inflaţiei ca principal obiectiv, pe termen lung, al politicii monetare
q DEFINIŢII ALTERNATIVE Stabilitatea preţurilor ca principal obiectiv al politicii monetare Anunţarea unui obiectiv numeric (privind rata inflaţiei) Utilizarea unui obiectiv (privind rata inflaţiei) pe termen mediu (una sau mai multe perioade) Comunicare intensă cu publicul
continuare Adoptarea unei reguli de politică monetară specifice (referitoare la creşterea nivelului general al preţurilor, la rata dobânzii <“regula Taylor”> etc. ) Previzionarea inflaţiei şi a creşterii PIB Armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale Independenţa şi responsabilitatea băncii centrale
q. TERMINOLOGIE “Strategie de politică monetară bazată pe un anumit obiectiv privind inflaţia”
q OBIECTIVELE (ŢINTELE) TRADIŢIONALE POLITICII MONETARE Creştere economică (reducerea şomajului) Stabilitatea cursului valutar (poziţia balanţei de plăţi externe) Prevenirea crizelor financiare (bancare, a datoriei externe)
continuare § Obiectivele nu sunt mutual compatibile § Importanţa acordată începând cu anii ’ 80 reducerii inflaţiei
q. Necesitatea unei ancore nominale § Eficacitatea politicii monetare şi anticipaţiile § Ancora nominală = mijloc de stabilizare a anticipaţiilor privind preţurile
continuare § Ancorele utilizate în mod obişnuit: - cursul valutar - agregatele monetare - inflaţia § Eficacitatea ancorei alese implică renunţarea la toate celelalte
q Principalele strategii de PM actuale: § Majoritatea ţărilor au adoptat strategii bazate pe obiective intermediare: - agregatele monetare - nivelul ratei dobînzii - nivelul cursului valutar
q Alternativă: - ţintirea inflaţiei § Noua Zeelandă (1989) § Chile (1990) § Canada, Israel (1991) § Anglia (1992) § Suedia, Finlanda, Australia (1993) § Spania (1994) § Cehia (1998) § Polonia (1999) § Ungaria (2001)
qŢintirea cursului valutar § Se utilizează pentru evitarea aprecierii monedei naţionale în perioade de intrări masive de valută
q. Argumente împotriva deprecierii § Deprecierea este adesea semnalul unei politici monetare laxe § Anticipaţiile privind preţurile sunt legate de cursul valutar § Repercutarea rapidă a variaţiilor cursului valutar asupra preţurilor interne limitează ajustarea preţurilor relative § În cazul în care expunerea în valută a băncilor este mare, deprecirea poate pune în pericol sistemul bancar
q. Argumente împotriva aprecierii § Crează probleme exportatorilor § Stimulează investiţiile pe termen scurt şi creşterea veniturilor (inflatie)
Riscurile ţintirii cursului valutar § Rezervele valutare limitate fac ca ţintirea cursului valutar să fie o strategie care nu poate fi susţinută în condiţii de şocuri negative, care lovesc adesea ţările în curs de dezvoltare § Reduce capacitatea de ajustare la şocurile reale § Cursul valutar nu este un indicator al politicii monetare
continuare § Încurajează efectuarea de tranzacţii în valută şi, deci, dolarizarea şi euroizarea § Creşterea rapidă a lichidităţii stimulează băncile să diminueze calitatea creditelor acordate, provocînd o creştere nesustenabilă a activelor acestora
qŢintirea agregatelor monetare (agregatelor creditului) AVANTAJE § Alternativă simplă la ţintirea cursului valutar § Legătură relativ stabilă între diverse agregate monetare (B, M 1, M 2 etc. ) şi între acestea şi agregatele creditului (volumul total al creditului, credit guvernamental, credit neguvernamental etc. )
continuare § Ca urmare, drept ţintermediare pot fi utilizate şi diverse agregate ale creditului § Compatibilitate cu cursurile valutare flotante
continuare § Este abordarea FMI § Revizuirile periodice permit alinierea ţintelor intermediare la ţintele finale
DEZAVANTAJE § Modificarea cererii de monedă (vitezei de circulaţie) (determinată de modificările structurale şi de remonetizare) impune analiza şi ajustarea continuă a abaterilor agregatelor monetare de la nivelul-ţintă § Monitorizarea politicilor şi implementarea acestei strategii sunt complicate de influxurile de capitaluri private şi de procesul de remonetizare
q. Argumente pentru ţintirea inflaţiei § Este conformă cu principiul stabilităţii preţurilor, care a triumfat în teoria şi practica economică actuală § Este simplă (în teorie) § S-a dovedit a fi performantă
q. Conţinut § Banca centrală stabileşte un obiectiv privind rata inflaţiei (nivel-ţintă sau coridor-ţintă) § Politica monetară se realizează cu instrumentele cunoscute (open market, rezervele obligatorii) § Banca centrală previzionează evoluţia inflaţiei § În funcţie de diferenţa între previziuni şi ţintă, se ajustează politica monetară
q. Precondiţii (macroeconomice, instituţionale şi operaţionale) § Opţiunea pentru stabilitatea preţurilor § Independenţa băncii centrale § Responsabilitatea băncii centrale § Absenţa dominanţei fiscale
q Probleme operaţionale § Cadru operaţional riguros pentru ghidarea PM - alegerea unui indice de preţuri adecvat - stabilirea orizontului de timp - definirea nivelului-ţintă (coridorului-ţintă) - definirea excepţiilor - elaborarea modelului (elor) de previzionare a inflaţiei
continuare § Anunţarea explicită a ţintei privind inflaţia § Comunicare transparentă § Prognoza inflaţiei
continuare § Analiza politicii monetare şi a performanţelor acesteia § Admiterea derapajelor § Prezentarea cauzelor şi a remediilor
continuare § Anunţarea schimbărilor în orientarea politicii monetare § Informaţii complete şi clare
q. Experienţa diverselor ţări § Diversitatea situaţiilor § Necesitatea studiilor empirice § Ţintirea are caracteristici comune în toate ţările
q Caracteristici comune § Prioritate absolută acordată obiectivului de inflaţie § Instrumente de politică monetară eficace § Independenţa băncii centrale
continuare § Armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale § Curs valutar flexibil § Sistem financiar stabil § Transparenţă şi responsabilitate
q Imposibilitatea aplicării la rate ale inflaţiei cu două cifre ? Chile – 26, 6 % Israel – 19, 7 % Polonia – 11, 8 % Ungaria – 10, 8 %
Ţintirea inflaţiei în România
ØStrategia aplicată în ultimii ani: ţintirea agregatelor monetare ØPosibilitatea schimbării strategiei a fost menţionată pentru prima dată în anul 2001
ØDecizia de adoptare a noi strategii a fost luată in anul 2003, cînd s-a prevăzut aplicarea sa începînd cu anul 2005 ØProgramele economice de preaderare (PEP) din anii 2001 -2003 prevăd toate că BNR va adopta ţintirea inflaţiei ØRaportul FMI (consultări în baza art. IV şi încheierea unui nou acord stand-bay) recomandă introducerea ţintirii inflaţiei în România
q Acţiuni intreprinse
1. Publicarea “Raportului asupra inflaţiei” (începînd cu anul 2001) Notă: Ultimele ediţii dezvoltă secţiunile: - “Perspective economice” - “Evaluarea politicilor monetare
2. Organizarea de către BNR a o serie de manifestări şt. , în care au fost dezbătute problemele teoretice şi practice ale ţintirii inflaţiei 3. Publicarea unor lucrări şi studii
4. Solicitarea de asistenţă tehnică din partea FMI Recomandări - Dezvoltarea capacităţii de prognoză a BNR - Integrarea analizei econ. şi a proiecţiilor privind inflaţia în procesul de formulare a politicii monetare - Creşterea transparenţei politicii monetare
5. Măsuri de organizare internă a BNR - Întărirea direcţiilor implicate şi înfinţarea unei noi direcţii specializate - Crearea unui grup de lucru (taskforce) - Achiziţionarea unor programe econometrice şi informatice - Elaborarea unei strategii de comunicare cu publicul
q CONCLUZII Trecerea la ţintirea inflaţiei nu este simplă, iar atingerea ţintei de inflaţie depinde de numeroşi factori politici, economici şi, în ultimă instanţă, de sprijinul societăţii Ţintirea inflaţiei este mai mult decît o tehnică; ea măreşte răspunderea BC şi o obligă la o strînsă conlucrare cu guvernul, sindicate, patronat etc.
Pentru România, adoptarea noi strategii este importantă mai ales prin rolul său disciplinator În ultimul timp, s-au făcut progrese însemnate în pregătirea adoptării ţintirii inflaţiei În continuare, este necesară concentrarea eforturilor pentru definitivarea pregătirilor tehnice şi clarificarea cadrului politicii monetare
BIBLIOGRAFIE Isărescu M. , SPRE O NOUĂ STRATEGIE DE POLITICĂ MONETARĂ: ŢINTIREA DIRECTĂ A INFLAŢIEI, Dizertaţie cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa a Univ. din Craiova, 17 octombrie, 2003 Iorga E. , ş. a. , ŢINTIREA DIRECTĂ A INFLAŢIEI ÎN REPUBLICA CEHĂ, POLONIA ŞI UNGARIA: IMPLEMENTARE ŞI PERFORMANŢE, www. bnro. ro/studii
continuare Popa C. , ş. a. , ŢINTIREA DIRECTĂ A INFLAŢIEI: O NOUĂ STRATEGIE DE POLITICĂ MONETARĂ. CAZUL ROM NIEI, Caiete de studii, BNR, 10/2002 **** ŢINTIREA DIRECTĂ A INFLAŢIEI, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003
continuare Cerna S. , BANCA CENTRALĂ. CREDIBILITATE ŞI INDEPENDENŢĂ, Ed. Sedona, Timişoara, 2002 Cerna S. , TEORIA ANTICIPAŢIILOR RAŢIONALE ŞI CREDIBILITATEA POLITICII MONETARE, Ed. Universităţii de Vest, Timişoara, 2004
SFÎRŞIT
Скачать презентацию O NOUĂ STRATEGIE DE POLITICĂ MONETARĂ A BNR
e716142812e961c35129b69f9331181a.ppt