Metode de atragere a copiilor si a tinerilor

Metode de atragere a copiilor si a tinerilor în Bisericã Cerc pedagogic 14 aprilie 2011 Pr. prof. Ple}a Octavian

Cuprins 1. Profeţii scripturistice despre lepădarea de credinţă; 2. Actualitatea în lumea occidentală 3. Certificatul de dezbotezare 4. Chestionarul şi rezultatele lui 5. Tinerii şi problemele lor 6. Metode propuse pentru atragerea copiilor şi a tinerilor în Biserică

Profeţii scripturistice despre lepădarea de credinţă “Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos şi pe mulţi îi va amăgi… Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urâ unii pe alţii. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” Matei XXIV, 4 -5, 10 -12, Marcu XII, 5, Luca XXI, 8 “Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume” I Ioan IV, 1 Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării II Tes. II, 3

Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. (II Tim. III, 1 -5; I Tim. IV, 1)

Certificatul de dezbotezare

Conţinutul certificatului Subsemnatul X, fiind supus în pruncie (înainte de vârsta la care să-mi exprim voinţa liber) la ritualul botezului creştin, prin aceasta revoc public orice consecinţă a acestui ritual şi renunţ la biserica ce l-a efecuat. În numele raţiunii umane, resping toate Crezurile şi superstiţiile sale şi mai cu seamă credinţa perfidă că orice bebeluş trebuie să se cureţe prin Botez de aşa zisul PÃCAT ORIGINAR, (nu se ştie dacă iniţiatorul confundă păcatul strămoşesc cu cel originar, sau este vorba despre un alt păcat n. p. ) şi de puterea negativă a aşa-zişilor demoni. Doresc să fiu exclus de aici înainte din recensămintele şi statisticile pe care biserica le face publice, de exemplu, ca să obţină privilegii legislative.

Mai mult de 100 000 de britanici au descărcat recent de pe internet “certificate de dez-botezare” pentru renunţarea la credinţa lor creştină. Initiativa lansată de un grup numit National Secular Society (NSS – Societatea seculară naţională) urmează campanii ateiste lansate aici şi în alte părţi, incluzând un afiş pe un autobuz, care a declanşat proteste, proclamându-se “Probabil că nu există nici un Dumnezeu. Acum nu îţi mai face griji şi bucură-te de viaţa ta. ” John Hunt, în vârstă de 58 de ani, din Londra şi unul dintre primii care încearcă să se “dez-boteze”, a susţinut că el a fost un copil şi nu putea să ia decizii atunci când a fost botezat, la vârsta de numai 5 luni. În Spania, Curtea Înaltă a decis în favoarea unui om din Valencia, Manuel Blat, spunând că în temeiul legislaţiei de protecţie a datelor, el ar putea avea ştearsă înregistrarea botezului său, potrivit cu un raport în Tribuna Internaţională Herald. Similar, Uniunea Italiană a Relaţioniştilor şi Agnosticilor (UAAR) a câştigat o bătălie legală pentru dreptul de dez-botezare în 2002, potrivit cu un raport media. Site-ul grupului are un formular de dez-botezare, pentru a facilita lucrurile.

Potrivit secretarului UAAR, Raffaele Carcano, mai mult de 60 000 de astfel de formulare au fost descărcate în ultimii patru ani şi continuă să fie descărcate la o rată de circa 2 000 pe lună. Încă 1 000 de forme au fost descărcate într-o singură zi, când grupul a ţinut prima zi naţională a dez-botezării în 25 octombrie. În alte părţi, o mişcare secularistă argentiniană porneşte o campanie de “Apostazie Colectiva” , folosind sloganul “Nu în numele meu” Sanderson speră că hotărârile judecătoreşti în alte ţări europene, vor deschide calea pentru acţiuni legale şi în Marea Britanie, de vreme ce directivele Uniunii Europene necesită un nivel de paritate între legislaţia statelor membre.

Actualitatea occidentalã. Reconfigurarea bisericilor Cu o arhitectură impunătoare şi cu un spaţiu central amplu, bisericile au fost trasnformate fie în cluburi de noapte, exemplul Gattopardo cafe din Milano, fie în hoteluri, exemple Malmaison din Glasgow şi Rocamador din Spania, fie în biblioteci precum Selexys Dominicanen sau ateliere de artă ca Mc. Cool Center. Pe cât de curioasă pare această abordare a bisericilor pe atât de multe polemici a iscat. Pentru că vesticii s-au îndepărtat de religie, nefiind activi la slujbe şi alte ceremonii, bisericile şi-au pierdut în timp utilitatea. Nu toate pot deveni muzee sau obiective turistice, fiind mai devreme sau mai târziu abandonate. Astfel de reconversii nu sunt numeroase, însă aceste excepţii au provocat discuţii aprinse în rândul populaţiei. Flexibilitatea în reconfigurarea construcţiilor este importantă, biserica parohiei Kelvinside din Glasgow este în renovare de cinci ani şi procesul pentru redescoperirea frumuseţii ei continuă, chiar dacă funcţiunea s-a schimbat în club de noapte.

Librăria Selexys Dominicanen din Maastricht este cel mai bun exemplu de reconversie pentru o clădire abandonată. În naos au fost expuse cărţi spre vânzare, în locul corului a fost amplasat un bar, iar altarul a fost amenajat cu mese şi canapele, în mijloc fiind poziţionată reprezentativ o masă în formă de cruce. Au fost păstrate picturile de la 1337, fresce ale sfinţilor şi vitralii, fiind astfel respectate cerinţele autorităţilor. San Cristobal de la Laguna din Tenerife, biserică ce a făcut parte din patrimoniul UNESCO, a fost consolidată pentru a deveni centru multimedia, cafenea şi şcoală de arte. O structură de lemn şi sticlă a fost aplicată pe faţade, pereţii de cărămidă, altarul şi arcele acoperişului fiind însă păstrate

Tinerii şi problemele lor Că suntem singurii care am păstrat neschimbat adevărul mărturisit de Hristos Dumnezeu, de Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi. Dar ne-a făcut vii acest adevăr? Şi cum am reuşit să îl împărtăşim altora? “Tinerii sunt destrăbălaţi”, “tinerii sunt iubitori de patimi”, “tinerii sunt neascultători”, “tinerii sunt fără frică de Dumnezeu…” sunt constatări pe care le auzim adesea, atât din partea părinţilor, cât şi din partea cadrelor didactice şi a altor creştini. Înainte însă de a-i j. Ideca trebuie să ne întrebăm: oare au avut tinerii condiţiile necesare pentru a înţelege viaţa creştină sau nu? Majoritatea lor nu resping credinţa în Hristos, aşa cum se va vedea şi din rezultatul chestionarului, ci resping un surogat de credinţă care nu-I convinge. Se pot reproşa multe tinerilor. Dar şi ei sunt în măsură să facă reproşuri… Îndrăznesc, cu inima strânsă, să dau cuvântul tinerei generaţii, mai precis al acelei părţi din ea care stă departe de Biserică, nu pentru că ar fi urâtoare de Hristos, ci pentru că nimeni nu a încercat să-I vorbească despre El. Voi încerca să reproduc cuvintele pe care le-a spus un tânăr:

“Da, generaţia noastră este rebelă… Dar cum am fi putut fi altfel? Cine ne-a învăţat altceva? E atâta minciună în jurul nostru, e atâta răutate şi mizerie în lumea oamenilor mari, că noi nu ne dorim aşa ceva. Suntem protestatari. Dar este singurul mod în care ne putem exprima dispreţul faţă de o societate care începe să semene cu un cadavru. Toţi vorbesc că e bine să fii cinstit, dar toţi fură. Toţi laudă adevărul, dar mint. Cum să ne gândim la întemeierea unei familii, când vedem că familia e atât de şubredă? Vrem dragoste, şi ne dăm seama că familia e un loc în care dragostea este ucisă. . . Şi de ce suntem departe de Dumnezeu? Dar cine ne-a ajutat să fim aproape? Părinţii noştri nu calcă la biserică nici măcar de Crăciun, poate doar de Paşti, la botezuri, nunţi sau înmormântări. Iar profesorii de religie, majoritatea, nu sunt nici ei mai buni. Ne zic că fumatul e păcat, dar în cancelarii fumează cot la cot cu ceilalţi. Îşi ţin orele cu plictiseală, şi nu ne spun nimic convingător. Iar în biserică… Ce putem vedea? Creştini care sunt buni să facă morală dacă ne văd că intrăm acolo îmbrăcaţi ciudat, şi au atâta răutate când ne dau afară, încât nu ne mai trebuie să călcăm altă dată.

E atâta teatru, atâta făţărnicie la creştini. . . Şi nu e o constatare pripită. Avem doar atâtea rude care semnează condica de prezenţă la biserică, nelipsind la nici o liturghie. Dar, când e vorba de împărţit moşteniri, sar toţi cu gura mare, uitând de credinţă şi de înţelegere. Iar când e vorba de îngrijirea unui bunic, fug toţi în toate părţile, că sunt ocupaţi cu problemele lor. Asta e credinţa? . . . Da, nu mergem la biserică. Şi asta nu pentru că nu credem în Dumnezeu. Nu pentru că nu avem nevoie de dragostea Lui. Nu, avem atâta nevoie de Cineva care să ne iubească cu adevărat, într-o lume atât de murdară. Dar ne poate ajuta Biserica să cunoaştem dragostea lui Dumnezeu? Nu credem asta. Nu avem motive să credem asta. Aşa că rămânem cu viaţa noastră, cu problemele noastre, cu singurătatea noastră. Dacă Dumnezeu nu ne caută, noi nu ştim să ieşim în căutarea Lui. Lăsaţi-ne în pace…” Lăsaţi-ne în pace…

Metode propuse de atragere a copiilor şi a tinerilor la Bisericã “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie…” Lc IX, 23 Creştinismul este religia libertăţii prin excelenţă. Este singura religie care respectă libertatea de opţiune a omului şi care pune în valoare, în felul acesta, fiinţa umană. De aceea el se adresează unor persoane libere, dar în acelaşi timp dispuse să-l asume. Modelul de asumare a creştinismului ne este prezentat de sfântul apostol Pavel care ne spune: “M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. ” (Gal. II, 20) Pentru atragerea tinerilor la Hristos nu se poate prezenta o reţetă general valabilă. Mai mult în pilda semănătorului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată destul de clar care este misiunea noastră şi anume aceea de a semăna sămânţa cea bună în sufletele oamenilor. Restul rămâne în grija lui Dumnezeu.

Să nu uităm nici mesajul pildei samarineanului milostiv unde cel rănit este dus la o “casă de oaspeţi” – sfânta Biserică şi dat în grija “gazdei” – sfinţiţii slujitori. Despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos ni se spune în sfintele evanghelii că “era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt”(Lc. XXIV, 19). Cred că în aceasta constă secretul atragerii tinerilor în sfânta Biserică. Ei nu au nevoie de vorbe, ci mai ales de fapte. “Dacă dreptcredincioşii ar trăi cum trebuie, păgânii s-ar fi convertit la credinţa creştină” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Parafrazând aceste cuvinte aş creştină spune: “Dacă oamenii mari ar trăi credinţa creştină cum trebuie, atunci tinerii nu ar mai trăi ca păgânii. ” Unele dintre motivele obiective pentru care tinerii nu vin în Biserică, ce se desprind din cele prezentate până acum, sunt pe de o parte lipsa catehizării speciale lipsa modelelor din familie, se smintesc de ceea ce văd că fac unii creştini, profesori de religie şi cu regret trebuie spus şi la unii preoţi. Tinerii resping dragostea lui Dumnezeu pentru că nu au ajuns să o cunoască. Ei văd în Dumnezeu un “idol” pe care îl adoră inconştient nişte creştini făţarnici formalişti, care iubesc păcatul mai mult decât mântuirea.

Ei au nevoie de cineva care să-I facă să cunoască şi simtă dragostea lui Dumnezeu. Nu-i mai sensibilizează nici jertfa de pe cruce a Fiului Dumnezeu, pe care o privesc ca pe un gest comercial. Tinerii au nevoie să li se vorbească pe înţelesul lor, să se renunţe la vocabularul teologico-academic, să fie priviţi ca nişte fraţi întru Hristos şi nu ca nişte “rebuturi ale societăţii”, să simtă că celui care-i vorbeşte îi pasă de el, că nu I se vorbeşte doar pentru că ai datoria, fie de preot, fie de profesor de religie, că TU, cărturarul, te cobori din sferele înalte ale teologiei până în peştera murdară a sufletului său şi îl ajuţi, din dragoste, nu numai să –şi cureţe sufletul, ci îl înveţi să zboare dincolo de mizera lui locuinţă. De ce nu vin copiii şi tinerii în Biserică? Poate şi pentru faptul că nu aud chemarea ei, poate şi pentru că cei care poartă numele de creştin nu îi ajută să asculte această chemare. În acest sens fiecare dintre noi suntem vinovaţi faţă de ei, pentru lipsa de dragoste faţă de cei ce stau departe de Hristos. Sfântul apostol Pavel ne sfătuieşte zicând:

“Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Gal. VI, 2), iar în alt loc zice: “Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi. ” (I Tes. V, 14 -15)

Un alt mod de a atrage tinerii în Biserică este cel folosit de sfinţii apostoli atunci când au început să predice evanghelia; nu au aşteptat să vină cei de alte neamuri la ei, ci au mers ei la aceştia. Cred că este vremea să ieşim din Biserici şi de prin birouri, de prin casele noastre şi să facem acea misiune de care ne vorbeşte evanghelia: “…Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine…” (Mt. XXV, 36) Ei sunt acei “bolnavi” şi acei “întemniţaţi” de care vorbeşte evanghelia; pe ei trebuie să-i cercetăm şi în întâmpinarea lor trebuie să ieşim asemenea părintelui iubitor din pilda fiului risipitor. Pentru a-i atrage în Biserică este nevoie ne slujitori care să fie adevărate “depozite de iubire”, capabili să dăruiască iubire şi în schimbul ei să primească hule, batjocuri, loviri peste obraz, iar ei să aibă răbdarea şi dragostea creştineascã, să spună: “Doamne nu le socoti lor păcatul acesta, pentru că nu ştiu ce fac!” fac

Metode practice Ca metode practice de cãlãuzire a copiilor şi tinerilor spre Sfânta Bisericã amintesc: predarea orelor de religie cu dragoste şi credinţã în ceea ce se predã; organizarea la nivel de şcoalã a unui grup vocal (minigrup) şi pregãtirea de melodii nu numai de Crãciun, ci şi cu alte ocazii (Ziua Naţionalã, Mihai Eminescu, Ziua Unirii, Ziua Femeii, de Paşti, de Înãlţare, Ziua Copilului şi chiar fãrã nici o ocazie). Acest grup nu trebuie vãzut ca pe un concurent la grupul profesorului de ed. muzicalã, ci ca o completare. Un rol important, însã, îl are selectarea repertoriului care nu trebuie sã fie distonant cu disciplina pe care o predãm; vizitarea bisericilor dn zonã şi participarea la Sfânta Liturghie atât cu elevii ce fac parte din grupul vocal, dar şi cu alţii; organizarea de excursii tematice la mãnãstirile din zonã, din judeţ şi, de ce nu, din ţarã;

organizarea de serate şi discuţii pe teme religioase de interes pentru ei; chestionare din care sã rezulte “pulsul” religios al elevilor; vizite ale preoţilor din localitate sau ale celor la care este arondatã şcoala şi participarea la festivitãţile organizate de profesorul de Religie, dar şi la orele de Religie; organizarea unor concursuri cu tematicã religioasã atât la nivel judeţean, cât şi la nivel zonal; ore de catehizare organizate de preotul locului, sâmbãta seara, dupã vecernie sau/şi duminica dupã-amiaza; implicarea elevilor în diverse proiecte ale Bisericii; implicarea în cântarea la stranã; organizarea în cadrul Bisericii a unor manifestãri culturale, naţionale; organizarea unor serate literare religioase; organizarea în cadrul bibliotecii a unui “colţişor” cu cãrţi religioase (în colaborare cu preoţii comunitãţii); discutii pe forumuri si pe site-uri de socializare; implicarea elevilor în organizarea, la nivel de şcoalã, a unui panou religios în care elevii sã prezinte lucrãrile lor şi alte teme de interes general; prezentarea unor site-uri sau pagini de internet cu conţinut religios;

“Aşa să lumineze faptele voastre înaintea oamenilor, încât văzând faptele voastre cele bune să slăvească pe Dumnezeu. ” (Matei V, 16)