Introducere în Noul Testament Prelegerea 1 PERIOADĂ INTERTESTAMENTARĂ

Introducere în Noul Testament Prelegerea 1 PERIOADĂ INTERTESTAMENTARĂ Evenimente reper Literatură apocrifă şi parabiblică Septuaginta Iudaism Anul 70 – schimbare de paradigmă

Evenimente reper n n n 536 î. Hr. - reîntoarcerea din exilul babilonian 331 î. Hr. – cucerirea palestinei de către Alexandru cel Mare 330 î. Hr. – moartea lui Alexandru şi divizarea imperiului între cei 4 generali ai săi Se remarcă două dinastii: cea a Seleucizilor în Siria şi cea a Ptolemeilor în Egipt 197 î. Hr. – Iudeea devine provincie a Imperiului Seleucid Începe procesul de elenizare a evreilor

Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare în Templu la Ierusalim

Imperiul lui Alexandru

Evenimente reper n n n 175 -164 î. Hr. – elenizarea promovată de Antioh IV Epifanes sau Epifanul Marele preot Onias III este înlăturat şi înlocuit de fratele său filoelenist, Iason 172 î. Hr. – Iason este înlocuit cu Menelau care, care îngăduie elenizarea 169 î. Hr. – Antioh, condus de Menelau, profanează şi jefuieşte Templul din Ierusalim 167 î. Hr. – începe persecutarea evreilor; religia lor e abolită oficial sub ameninţarea cu moartea. Templul este transformat într-un sanctuar al lui Zeus olimpianul

Antiochus IV Epifanes

Revolta Macabeilor n n n n 166 î. Hr. – începutul revoltei; preotul Matatia şi fiii săi După moartea lui Matatia, fiii săi preiau responsabilitatea luptei anti-seleucide Revolta este susţinută de toate partidele religioase iudaice Iuda, numit Macabeul, devine liderul revoltei 25 decebbrie 164 î. Hr. – curăţirea Templului Sărbătoarea Hanucah sau Sărbătoarea luminilor ori Praznicul Înnoirii 160 î. Hr. – Iuda moare în luptă, iar fratele său Ionatan preia conducerea revoltei

Revolta Macabeilor şi dinastia n n n n 152 -145 î. Hr. – Alexandru Balas uzurpă tronul seleucid şi îl desemnează pe Ionatan Mare preot 145 -142 î. Hr. – Antioh VI, fiul lui Al. Balas, preia tronul, ajutat de Trifon, generalul tatălui său; Ionatan este numit guvernator al Siriei, iar Simon guvernator militar al coastei Palestinei 143 î. Hr. – Ionatan este arestat şi înlocuit cu Simon, fratele lui, care devine mare preot şi etnarh 140 î. Hr. – titlurile lui Simon devin ereditare; se întemeiază dinastia macabeilor sau haşmoneilor 67 î. Hr. – Hircan II devine rege şi Mare preot, dar este înlăturat de Fratele său Aristobul Războiul civil dintre Hircan II şi fratele său Aristobul II 63 î. Hr. – Iudeea cucerită de Pompei; Aristobul II este luat prizonier, iar Hircan este instalat ca Mare preot, dar fără vreun titlu regal

Sfârşitul perioadei hasmoneene n n n n 40 î. Hr. – Antigonus, fiul lui Aristobul II preia tronul şi poziţia de Mare preot, fiind ajutat de parţi; Hircan este mutilat şi exilat 37 -4 î. Hr. – Irod cel Mare pune capăt domniilor hasmoneene 27 -14 d. Hr. – domnia împăratului Caesar Octavianus Augustus 4 -6 d. Hr. – naşterea Domnului Isus Hristos 4 -6 d. Hr. – Arhelau este etnarh al Iudeii şi Samariei 14 -37 d. Hr. – domnia împăratului roman Tiberius 26 -36 d. Hr. – Pontius Pilat guvernator al Iudeii 27 -30 d. Hr. – lucrarea şi răstignirea Domnului

Irod cel Mare n n n n Este impus rege de către romani în 37 î. Hr. Se căsătoreşte cu Mariame, nepoata lui Hircan II, pentru a-şi legitima şi consolida domnia Demarează proiectul reconstruirii Templului 4 d. Hr. – moartea lui Irod cel Mare 6 d. Hr. – revolta lui Iuda Galileanul Palestina devine provincie romană Palestina divizată între fiii săi

Arhitectul Irod

Al doilea Templu

Partide iudaice n n n n Saducheii – clasa sacerdotală, coruptă Fariseii – pietatea iudaismului Esenienii – pietatea radicală a iudaismului Cărturarii – interpreţii inventivi ai Legii lui Moise Irodienii – aristocraţia fidelă familiei Irozilor Zeloţii – ultranaţionalişti; militanţi antiromani Sicarii – ultranaţionalişti, evidenţiaţi între 66136 d. Hr. (tâlhari)

Partidele iudaice şi raportarea faţă de Torah n n n Saducheii acceptau doar Torah Esenienii acceptau toate Scripturile plus învăţătura liderului lor spiritual Învăţătorul dreptăţii Fariseii acceptau şi ei toate Scripturile, dar: SURSĂ Scripturile Interpretarea Sursei Interpretarea interpretării Sursei

Mişcări iudaice revoluţionare tâlhari şi bande n n n Ezechia (Ant. 14. 9. 2 -4; Răzb. 1. 10. 5 -7) Tolomaus (Ant. 20. 1. 1) Eleazar a operat timp de 20 de ani (Răzb. 2. 13. 2) Procuratorul Fadus (44 -46 d. Hr. ) a pornit să cureţe , , toată Iudeea” de bandele de tâlhari (Ant. 20. 1. 1) Totuşi, bandele s-au retras în fortăreţele lor, de unde au infectat toată Iudeea (Ant. 20. 6. 1)

Anul 70 d. Hr. Căderea Ierusalimului n n n n Înainte de anul 70, iudaismul era o religie multicoloră După anul 70, odată cu distrugerea Templului, nu mai exista infrastructura pentru respectarea împlinirea Legii Iudaismul experimentează o SCHIMBARE DE PARADIGMĂ deosebit de importantă Iudeii intră sub condamnarea perpetuă la neascultare de Lege Dacă Dumnezeu a luat Templul, trebuie găsit un alt punct de sprijin pentru iudaism: Torah Legea este metafizică, iar nu pămânească Ea se află deasupra oricărei condiţionări umane

Iudaism şi Creştinism n n n n Dintre toate expresiile multicolore rămân iudaismul rabinic şi creştinismul Diferenţa esenţială este coordonata istorică Creştinismul nu a renunţat la ancorarea istorică a credinţei în Isus Hristos Iudaismul nu mai avea ancorare istorică Iudaismul îmbrăţişează o dimensiune metafizică Istorie înseamnă realitate Apare conflictul ISTORIE - METAFIZICĂ

Mesianismul n n n n Apare în exilul babilonian Primul care capătă titlul de Mesia sau , , Unsul” este Cir Persanul (cf. Isaia 45: 1, vr

Simon bar Kochba (Koziba)

Masada

Exodul şi aşteptările mesianice n n n deoarece Israel a fost eliberat în luna nisan (prima lună a anului şi luna celebrării Paştelor), va fi mântuit tot în luna nisan, la venirea lui Mesia , , Luna nisan va fi începutul tuturor lunilor, pentru că atunci a izbăvit [sau răscumpărat] YHWH poporul său, copiii lui Israel, şi tot atunci îi va izbăvi. ” (într-un targum) Poemul celor patru nopţi, inserat în Targumul Ieruşalmi despre Exodul 12: 42 reia această idee, făcând o conexiune între noaptea Creaţiei, cea a jertfei lui Avraam, cea a Paştelui şi cea a mântuirii finale.

Exodul şi mesianismul sectei de la Qumran n , , O dată împlinite acestea în Israel, pentru obşte, ei trebuie să părăsească sălaşul oamenilor păcătoşi şi, potrivit acestor porunci, să meargă în deşert spre a-I pregăti [Domnului] calea, după cum stă scris: în pustiu gătiţi calea. . . [cele trei puncte înlocuiesc tetragrama YHWH], drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru (Isaia 40: 3). El ne-a dat învăţarea Legii prin mijlocirea lui Moise (VIII, 1 -15). ” Manuscrisul 1 Qs Regula Comunităţii

Mesianismul şi Exodul în literatura necanonică sau parabiblică n n n Exagoge sau , , Ieşirea (din Egipt)”, aparţinând unui oarecare Iezechiel (cunoscător al clasicilor greci) Exagoge este prima dramă biblică Filon din Alexandria vorbeşte şi despre sărbătoarea Fericitei Treceri (ta diabateria) şi despre sărbătoarea Azimilor în comentariul despre Rânduielile deosebite (cf. De Specialibus Legibus II, 145 -161). Despre sărbătoarea Paştelui (menţionat sub formă aramaică, Paskha) spune: , , . . . Această sărbătoare este o pomenire şi o dovadă de mulţumire [lui Dumnezeu] pentru Exodul fără seamăn. . . ”

n n Cartea Antichităţilor Biblice, care aparţine perioadei dinaintea anului 70 al erei creştine, apropiindu-se de tradiţia sinagogală, aminteşte elemente specifice Exodului original. Sunt menţionate plăgile Egiptului, trecerea Mării Roşii (cf. CAB 10, 1 -2), sunt făcute aluzii la sărbătoarea Paştelor şi sărbătoarea Azimilor, unde Paştele este , , pomenirea” ieşirii din Egipt. Flavius Josephus, Antichităţi iudaice , , Pe când Fadus mai era procuratorul Iudeii, un şarlatan cu numele de Theudas a convins o uriaşă mulţime de oameni să-l însoţească împreună cu avuţiile lor până la fluviul Iordan. El s-a dat drept profet şi pretindea că prin magicul său cuvânt era în stare să despartă apele Iordanului, înlesnind trecerea însoţitorilor lui pe celălalt mal. . . Theudas însuşi a căzut prizonier, fiind scurtat de cap, care i-a fost dus la Hierosolyma [Ierusalim]. Iată aşadar întâmplările prin care au trecut iudeii în timpul cât le-a fost procurator Fadus. ”

Flavius Josephus n n n Josephus mai vorbeşte şi despre ţesătorul Ionatan, care anunţă minuni în pustiu (cf. Ant. 20. 5. 1, 20. 8. 6). În repetate rânduri istoricul spune că pretendenţii mesianici îşi chemau adepţii în pustiu (cf. Ant. 20. 97 -99, 167), care era , , locul asociat în gândirea poporului cu venirea mântuirii escatologice. ” Josephus nu este rezervat faţă de amintirea aşteptării mesianice a lui Israel şi speranţa într-un nou Exod.

Mesianismul şi Exodul în cărţile apocrife n n n Cartea Iuditei Exodul apare şi în Cartea Iuditei, prezentat de această dată în cuvântarea unui amonit, numit Ahior. El prezintă istoria Exodului (cf. Iudita 5: 6 -22) recurgând chiar şi la amănunte spaţiale, descriind în linii mari un traseu. Vorbeşte despre trecerea Mării Răşii, drumul până la Sinai, Cadeş-Barnea. Cartea lui Baruch , , Şi-i voi aduce înapoi în ţara pe care cu jurământ le-am făgăduito părinţilor – lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob – şi o vor stăpâni; şi-i voi înmulţi şi nu se vor împuţina. Şi voi face cu ei legământ veşnic, ca Eu să le fiu Dumnezeu, iar ei să fie poporul Meu. Şi nu-l voi mai mişca pe poporul Meu Israel din ţara pe care le-am dat-o. ” Baruch 2: 34 -35 Cartea Tobit , , El ne pedepseşte pentru nedreptăţile noastre, dar iarăşi I Se va face milă şi ne va aduna din toate neamurile printre care aţi fost risipiţi. ” (Tobit 13: 5, vezi şi Baruch 3: 6 -8; 2 Macabei 1: 27 -29; 1 Enoch 85 -90)

Qumran, Manuscrisele de la Marea Moartă n n n Manuscrisele comunităţii provin în general din secolele II şi I î. Hr. În numeroase manuscrise sunt transcrise sau citate pasaje din Pentateuch ori sunt făcute compilaţii. Există referiri directe sau aluzii la Moise (Apocriful lui Moise, 4 Q 377), la Iosua (Apocriful lui Iosua, 4 Q 378 -379), ieşirea din Egipt (4 Q 422), evenimente exodice (1 Q 22, 2 Q 21, 4 Q 159, 4 Q 513 -514), trecerea Iordanului (4 Q 378) sau intrarea în stăpânirea Canaanului (4 Q 226, 4 Q 374, 4 Q 522) ori rescrieri/parafrazări/comentarii cu privire Exod şi Creaţie (4 Q 158 / 4 Q 225 / 4 Q 422), iar lista exemplelor poate continua.

Sulurile n n n Descoperite în 1947 O literatură intertestamentară şi din sec. I A. D. , deosebit de bogată A fost descoperit întreg VT, mai puţin Cartea Estera Scrierile comunităţii: Regula comunităţii, Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, Binecuvântari patriarhale, Imnuri, Apocriful cărţii Daniel Oferă un context literar fără precedent pentru literatura NT

Qumran

Septuaginta LXX Legendă şi adevăr. Există oare LXX? n n n n Septuaginta este traducerea grecească a Bibliei ebraice Numele acsta i-a fost dat în Scrisoare lui Aristeu către Filocrat A fost tradusă din iniţiativa regelui Ptolemeu al II-lea Filadelful În timpul său a fost tradus Pentateuchul (285 -246) Traducerea tuturor cărţilor s-a întins pe durata a 2, 3 secole Nu au fost traduse de aceiaşi traducători, în aceeaşi perioadă şi nici în aceleaşi zone geografice Conţine şi apocrife (Siracid sau Isus Sirah, Înţelepciunea lui Solomon)

Septuaginta şi Alexandria

Cei 70 care erau de fapt 72

Septuaginta n n n n n Reprezintă cartea de vizită a iudaismului LXX poate fi considerată în multe situaţii o interpretare a Bibliei ebraice Aceasta se datorează scrierii ebraice consonantice Urmează încercări de aliniere a LXX la textul ebraic Sulurile de la Marea Moartă reprezintă dovada unei pluralităţi de texte ebraice aflate în circulaţie în lumea antică Revizuiri: Theodotion şi grupul Kaige (sec. I d. Hr. ); Aquila (125 d. Hr. ); Symmachus (sf. sec. II d. Hr. ) LXX a fost respinsă de iudaismul rabinic, deoarece a început să fie folosită de creştini (90 -130) Au continuat să fie folosite ediţiile revizuite (Aquila, sec. VI d. Hr. ) Codex Vaticanus sec. IV d. Hr. – conţine LXX şi NT

Manuscrise

Manuscrise