CUM PETREC FRUCTELE ŞI LEGUMELE Într-o noapte

CUM PETREC FRUCTELE ŞI LEGUMELE

Într-o noapte, târziu, la un supermarket, în depozitul pentru fructe şi legume, s-a întâmplat o minune. În liniştea nopţii, de prin cutii, coşuri şi lădiţe, au început să sară ardei graşi, morcovi, pere, ciuperci, lămâi…. . toate de-a valma şi s-au adunat pe masa cea mare din mijlocul încăperii. Se bucurau că se puteau mişca, râdeau, se îmbrăţişau. . . făceau o gălăgie. . . de nedescris.

Enervată, o portocală mare şi pistruiată, retrasă mai pe colţul mesei, strigă cât putu de tare: - Linişteee! Hei, linişte! Nu mai suport! Câteva mandarine se opriră-n loc şi o priviră cu ochii măriţi de uimire pe Portocala care încă zbiera. O întrebară, curioase, toate deodată: - Ce-ai păţit? De ce plângi? De ce strigi? Ce nu mai vrei? Ce nu mai suporţi? - Nu mai suport să stau singură! Mă plictisesc. Eu nu am prieteni. Cu mine nu se joacă nimeni, zise Portocala aproape plângând. Nimeni nu mă vrea!

- Ba da, ba da! –au zis, vesele, într-un glas, boabele de strugure. Vrem să ne jucăm noi cu tine. Vino aici, lângă noi.

Trei kiwi se uitau când la Portocală, când la strugure şi începură a comenta: - Hai, du-te, îţi va fi bine să stai cu ele!spuse fericit primul fruct. - Deşi cred că te vei simţi cam înghesuit acolo, pe ciorchine!- şopti al doilea. - Bleah! Nu înţeleg ce să cauţi lângă mititelele alea!-se strâmbă al treilea fruct.

Câteva boabe de mazăre stăteau de vorbă, cuminţele, în păstaia lor. Auzind de necazul Portocalei, o întrebară: - Portocală drăguţă, nu ai vrea să vii în căsuţa noastră? Noi te primim cu drag.

- Şi cum credeţi că o să încapă acolo, măi măzărelelor? –întrebă, amuzată, o roşie dolofană.

Bucheţelele de conopidă, care tocmai începuseră un joc nou, intrară în vorbă: - Mai bine vii la noi. Mama Conopidă va avea grijă şi de tine. Alături de noi vei avea cu cine să te joci căci, precum vezi, nu suntem deloc puţine.

Portocala tocmai dădea să se ducă la conopide când săriră cu gura doi : - Stai! Nu te duce la ele, că sunt prea multe! Portocală dragă, eşti invitata noastră! Eu sunt Cepel iar ea, Cepina, cea mai bună prietenă a mea. Haide cu noi şi ai să vezi ce prieteni buni vom fi. Vrei?

- Hi, hi, chiar nu înţeleg ăştia că Portocala e o alintată? Se va plictisi ea repede şi cu ei. Nici cu noi n-a vrut să stea. Da, vrea să schimbe prietenii tot timpul. Aşa şuşoteau, între ele, lămâile, retrase pe un colţ de raft.

- Salut, prieteni! De ce v-aţi strâns la sfat? Ce se petrece aici? – se arătară curioase ridichile. - Portocala s-a plictisit şi caută prieteni. Iar noi încercăm să o ajutăm şi să o înveselim, au răspuns în cor boabele de strugure şi cele de mazăre. Dornice să fie de ajutor, ridichile au spus încântate: - E simplu de tot. Am găsit noi soluţia pentru veselie. O invităm în excursie cu pepenmobilul. Ce zici, Portocală, urci? Încercă ea să urce, dar nu încăpea pe uşa pepenmobilului.

Atunci un bostan mare şi gras o invită imediat la o îngheţată: -Ştiu eu cum se poate ajunge la raionul de dulciuri. Dacă mănânci o îngheţată, sigur o să îţi dispară supărarea. -Da, da, vreau îngheţată de morcov şi conopidă! – se arătă încântată Portocala. Merg cu tine chiar acum. Se ţinu după bostan până ajunse într-un loc plin cu bunătăţi.

Un kiwi pofticios, care deja se înfrupta dintr-o îngheţetă, s-a speriat când a auzit zgomot. Îngheţata, poc!, a căzut şi s-a fărâmat. Supărat, kiwi a început să plângă: - Îngheţata mea! Cum mai iau eu alta, că nu mai ajung? - De ce mai plângi acum? Mă deranjezi! Doar n-ai vrea să îmi împart îngheţata cu tine!- întreabă răutăcioasă Portocala. Tot certându-se se întoarseră în depozit. - Ai putea să îmi dai un pic, dacă n-ai fi aşa supărăcioasă!, bombănea kiwi. De asta n-ai prieteni!

Căpşunele, deranjate de cearta celor două, interveniră şi le ziseră: - Hei, nu vă mai certaţi! Ar trebui să luaţi exemplu de la noi şi să vă împrieteniţi. Daţi-vă câte un pupic şi veţi vedea că orice supărare sau necaz va dispărea. Ieri, când pe dovlecel îl durea măseluţa, noi i-am dat câte un pupic şi durerea i-a trecut imediat.

- Ei, şi credeţi că, dacă mă vedea pe mine aşa amuzantă, nu-i trecea durerea? Ha, ha! Portocală, ghici cu cine semăn acum? – se băgă în vorbă o banană galbenă ca soarele.

- Cu o. . . banană curăţată? – zise răutăcioasă portocala.

- -Mai lăsaţi-mă în pace! Şi portocala plecă mai departe prin depozit. Cum mergea ea aşa, auzi nişte glasuri care păreau tare vesele. - Iu-hu! Habar nu aveţi ce distractiv este să te joci aşa ca noi! – strigau în gura mare Ciupercel şi Ciupercica. Atrasă de veselia celor doi, Portocala cea alintată, se îndreptă deîndată spre ei. - Vreau şi eu să mă dau sus-jos! Vreau chiar acum! - Noi te primim cu bucurie. Haide, urcă. Hei, veniţi şi voi, prieteni! – strigă ciupercel pe toate celelalte legume şi fructe. - Eu sunt prima! –zise Portocala.

-Tu ai să fii prima când ai să mai slăbeşti! interveni, râzând, o ceapă mare.

Portocala stătea bosumflată în timp ce toţi ceilalţi se dădeau pe rând în balansoar. Şi tocmai atunci trecu pe acolo un grup de vinete gătite nevoie-mare. - Dar voi unde plecaţi? - Noi ne-am hotărât. Plecăm la Polul Sud. Vrei să ne însoţeşti? - Cred că nu. . . nu-mi place frigul, răspunse Portocala după ce stătu un pic pe gânduri. - Treaba ta, îi zise şefa grupului după care ordonă vinetele în şir şi plecară.

- Dacă nu îţi place frigul, poţi să vii lângă mine să te încălzeşti la focul. Adu şi nişte apă să mai domolesc flacăra că-mi ia foc codiţa. - Dar tu cine mai eşti ? - Eu sunt căţelul Ardeiaş. Hai mai repede cu apa!. . .

- A zis cineva „apă”? Vreau şi eu o ploaie că miam făcut umbrelă. Ah! Cât îmi place să merg prin ploaie. . . Portocala se uita mirată la căţelul plimbăreţ şi se gândi: „Cred că el este căţelul Perişoară!” - Portocală, Ardeiaş, puteţi veni şi voi cu mine! Aveţi şi voi loc sub umbrela mea!

Un ardei gras, care se nimerise pe acolo şi era costumat tare caraghios, intră în vorbă: - Dacă vă place apa, haideţi la baltă cu mine şi prietenii mei. Mai demult şi noi ne plictiseam. Dar acum am inventat un joc nou pentru noi: Cursa broscuţelor. - Da, parcă aş merge. . . zise Portocala. Mergeţi şi voi? –îi întrebă ea pe Ardeiaş şi Perişoară.

Nici nu apucară să răspundă cei doi că se băgă în vorbă un căţeluş tare simpatic: - Eu sunt Bani-Bananu şi tocmai am pregătit de mâncare. Veniţi întâi să mâncaţi cu mine şi, dacă vreţi, merg şi eu cu voi! Toţi începură să bată din palme şi să zică: - Vai, ce bine! Chiar că îmi era foame. . .

Deodată, un gogoşar mare începu să plângă: - Hî, hî! Ce trist sunt! - Dar ce-ai păţit? Te-a bătut cineva? Te-ai lovit? De ce eşti trist? - Sunt trist pentru că stau aici, singur! Mă plictisesc! Hî, hî! Mor de plictiseală!

Nici să nu te gândeşti că noi te vom lăsa să fii singur şi trist! - Plictiseală? Se arătă mirată Portocala. Gogoşarule, eu am uitat de ea. Şi, pe deasupra, am descoperit că am o mulţime de prieteni gata să îmi fie alături când am nevoie de ei.

- Uraaa! Strigau bucuroase fructele şi legumele. Nimeni nu mai e supărat! Uraaa! Deodată se făcu o linişte. . . Într-o clipă, fără zgomot, toate trecură în lădiţele, coşurile sau cutiile lor.

Când vânzătorii deschiseră uşa, peste tot era ordine şi nimic nu părea să fi tulburat liniştea depozitului. Ehei, dacă ar şti ei câte s-au întâmplat acolo. . . Cum? De unde ştiu eu? Mi-au povestit totul două roşii drăguţe tocmai când aveam de gând să le fac salată.

A, nu le-am mai mâncat! Sunt şi acum în frigider. Mi-au promis că-mi spun încă o poveste. Da, sigur că am să v-o spun şi vouă!

Adevărat – fals Urmăreşte cu atenţie afirmaţiile următoare şi precizează care dintre ele sunt adevărate şi care sunt false: Portocala era supărată, deoarece este singură şi se plictiseşte. Nimeni nu dorea să se joace cu portocala. Cepel şi Cepina o invită pe portocală la ele. Portocala vrea îngheţată de mere. Vinetele pleacă la polul nord.

Cum sunt legumele şi fructele? Fiecare legumă şi fruct îşi are trăsătura sa. Găseşte în textul studiat cuvintele ce indică însuşirile fructelor şi legumelor.

LEGUME CARE AU CULOAREA ROŞIE/ GALBENĂ/ VERDE/ PORTOCALIE/ FRUCTE

Ce-ar fi dac ? ă Ce-ar fi dacă portocala nu şi-ar fi găsit prieteni? Ce-ar fi dacă legumele nu ar vorbi cu fructele ? Ce-ar fi dacă portocala ar fi mai prietenoasă? Ce-ar fi dacă. . .

Completeaz rebusul şi vei afla ce conin ă ţ fructele şi legumele! A B