1. Urmărirea penală, apărarea şi judecarea cauzei sunt:

1. Urmărirea penală, apărarea şi judecarea cauzei sunt: a) comune şi se efectuează de aceleaşi organe; b) separate şi se efectuează de diferite organe şi persoane; c) separate şi se efectuează de aceleaşi organe şi persoane; d) comune şi se efectuează de aceleaşi persoane;

2. Procurorul este persoana cu funcţie de răspundere care : a) supraveghează activitatea de urmărire penală, reprezintă învinuirea în instanţă de judecată; b) supraveghează activitatea de investigaţii operative; c) pronunţă sentinţa de condamnare sau de achitare; d) exercită în numele statului urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţă, exercită şi alte atribuţii prevăzute de Codul de procedură penală;

3. Se consideră victimă : a) orice persoană fizică căreia, prin infracţiune i-au fost aduse daune morale fizice sau materiale; b) orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale; c) orice persoană fizică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune materiale, recunoscută în această calitate prin ordonanţă; d) orice persoană juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune materiale, recunoscută în această calitate prin ordonanţă;

4. Măsurile preventive se aplică faţă de: a) partea civilă, partea civilmente responsabilă şi bănuit; b) martori, partea vătămată şi bănuit; c) bănuit, învinuit şi inculpat; d) bănuit, învinuit, partea civilă şi partea civilmente responsabilă;

5. Cine din peroanele enumerate poartă răspundere penală pentru refuzul de a face depoziţii: a) martorul şi bănuitul; b) martorul şi partea vătămată; c) bănuitul şi învinuitul; d) bănuitul şi partea vătămată;

6. Învinuitul este persoana: a) juridică, care a comis o faptă social periculoasă prevăzută de Codul penal; b) fizică, faţă de care s-a emis o ordonanţă de punere sub învinuire; c) fizică, care a recunoscut integral fapta pe care a comis-o; d) fizică, faţă de care s-a emis o ordonanţă de recunoaştere în calitate de învinuit;

7. Urmărirea penală se efectuează: a) în termen de două luni; b) în termen de zece zile; c) în termen de o lună; d) în termene rezonabile;

8. Apărătorul este persoana care pe parcursul procesului penal: a) reprezintă interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă asistenţă juridică prin toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege; b) reprezintă interesele părţii vătămate şi părţii civile, acordîndu-le asistenţă juridică prin toate mijloacele şi metodele prevăzute de lege; c) reprezintă interesele tuturor părţilor participante la procesul penal; d) reprezintă interesele martorului în organul de urmărire penală şi o va însoţi la acţiunile procesuale efectuate cu participarea sa;

9. Măsurile procesuale de constrîngere se aplică în scopul: a) asigurării ordinii stabilite de Codul de procedură penală privind urmărirea penală, judecarea cauzei şi executarea sentinţei; b) producerii unei acţiuni psihologice asupra bănuitului şi învinuitului limitînd libertatea personală a acestuia; c) descoperirii împrejurărilor ce au favorizat comiterea infracţiunii; d) aflării adevărului obiectiv pe cauzele penale;

10. Urmărirea penală are ca obiect: a) aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical, faţă de persoanele care au comis infracţiunea; b) colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia; c) refuzul în pornirea urmăririi penale; d) aplicarea măsurilor preventive asupra bănuitului, învinuitului, inculpatului în vederea neischivării lui de la organele de urmărire penală;

11. Percheziţia se efectuează: a) în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală şi numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie; b) în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală şi numai cu autorizaţia procurorului; c) în baza ordonanţei organului de urmărire penală, la cererea bănuitului, învinuitului sau inculpatului; d) în baza ordonanţei organului de urmărire penală, la cerea părţii vătămate sau părţii civile;

12. Persoana care efectuează urmărirea penală, înainte de a-l audia pe învinuit, îl întreabă: a) dacă se simte bine şi recunoaşte învinuirea ce i se impută; b) dacă doreşte să fie asistat de un apărător; c) dacă doreşte să fie asistat de un membru de familie; d) dacă acceptă să facă declaraţii asupra învinuirii şi dacă recunoaşte învinuirea ce i se impută;

13. Se procedează la confruntare: a) dacă există divergenţe între declaraţiile persoanelor pe diferite cauze; b) dacă nu se cunoaşte locul aflării bănuitului sau învinuitului; c) dacă partea vătămată nu se cunoaşte cu bănuitul sau învinuitul; d) dacă există divergenţe între declaraţiile persoanelor audiate în aceeaşi cauză;

14. În calitate de martori pot fi citate: a) persoane care au aflat despre comiterea unei infracţiuni de la alte persoane; b) persoane care au suferit daune morale, fizice sau materiale de pe urma unei infracţiuni; c) persoane care nu au un anumit interes în cauza penală; d) persoane care posedă informaţii cu privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză;

15. Examinarea corporală se efectuează cu scopul: a) pentru a se constata dacă pe corpul bănuitului, învinuitului, inculpatului, martorului sau a părţii vătămate există urme ale infracţiunii sau semne particulare, în cazul în care pentru aceasta nu este necesară expertiza medico-legală; b) pentru a se constata dacă pe corpul bănuitului, învinuitului sau inculpatului există urme ale infracţiunii sau semne particulare, în cazul în care pentru aceasta nu este necesară expertiza medico-legală; c) pentru a se constata dacă pe corpul martorului sau părţii vătămate există urme ale infracţiunii sau semne particulare, în cazul în care pentru aceasta nu este necesară expertiza medico-legală; d) pentru a se constata care este gradul leziunilor corporale de pe corpul bănuitului, învinuitului, inculpatului, martorului sau părţii vătămate;

16. Cu autorizaţia judecătorului de instrucţie pot fi ridicate documentele: a) ce au importanţă pe cauza penală, indiferent de locul unde ele se află; b) ce conţin informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar, precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice; c) care se află la alte organe de urmărire penală şi au importanţă pa o cauză penală pornită anterior; d) ce au importanţă pe o cauză penală indiferent de locul sau persoana la care ele se află;

17. Asupra legislaţiei procesual penale naţionale are supremaţie: a) Tratatele Internaţionale; b) Codul de procedură penală al Republicii Moldova; c) Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice; d) Constituţia Republicii Moldova;

18. Este considerată parte vătămată: a) persoana fizică sau juridică căreia i s-a pricinuit prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei; b) persoana juridică căreia i s-a pricinuit prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei; c) persoana fizică căreia i s-a pricinuit prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei; d) persoana fizică sau juridică care a suferit de pe urma infracţiunii o daună în proporţii deosebit de mari, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei;

19. Bănuitul este persoana: a) reţinută la faţa locului sau în apropierea locului infracţiunii; b) fizică faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune pînă la punerea ei sub învinuire; c) fizică care a fost adusă la organul de urmărire penală fără acte de identitate; d) fizică în privinţa căreia s-a dat o ordonanţă de punere sub învinuire, conform legii;

20. Percheziţia corporală poate fi efectuată fără întocmirea ordonanţei şi fără autorizaţia judecătorului de instrucţie: a) la reţinerea bănuitului, învinuitului, inculpatului; b) se admite în toate cazurile de efectuare a percheziţiei corporale; c) nu se admite efectuarea percheziţiei corporale fără întocmirea ordonanţei şi fără autorizaţia judecătorului de instrucţie; d) la audierea bănuitului, învinuitului sau inculpatului;

21. Ordonanţa despre sechestrarea corespondenţei poştale se întocmeşte de către: a) ofiţerul de urmărire penală, care se prezintă judecătorului de instrucţie sau după caz, instanţei de judecată pentru autorizare; b) ofiţerul de urmărire penală, care se prezintă procurorului pentru autorizare; c) procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală, care se prezintă judecătorului de instrucţie sau după caz, instanţei de judecată pentru autorizare; d) procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală, fără autorizarea instanţei de judecată;

22. Interceptarea comunicărilor se efectuează: a) în toate cauzele penale, cu privire la orice infracţiune; b) în cauzele cu privire la infracţiunile excepţional de grave; c) în cauzele cu privire la infracţiunile grave şi excepţional de grave; d) în cauzele cu privire la infracţiunile deosebit de grave şi excepţional de grave;

23. Termenele stabilite de Codul de procedură penală: a) nu se mai calculează; b) se calculează pe ore, zile, luni şi ani; c) se calculează pe ore, zile şi luni; d) se calculează pe ore, zile şi săptămîni;

24. Reţinerea persoanei bănuite în comiterea infracţiunii: a) nu poate depăşi 24 ore din momentul privării de libertate; b) nu poate depăşi 3 ore din momentul privării de libertate; c) nu poate depăşi 10 zile din momentul privării de libertate; d) nu poate depăşi 72 ore din momentul privării de libertate;

25. Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive sunt: a) bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau instanţă, să împedice la stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrşească alte infracţiuni; b) bănuitul, învinuitul, inculpatul a săvîrşit o infracţiune pentru care legea penală prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an; c) bănuitul, învinuitul, inculpatul anterior au fost condamnaţi pentru infracţiuni asemănătoare; d) bănuitul, învinuitul, inculpatul a săvîrşit o infracţiune pentru care legea penală prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de doi ani;

26. Raporturile juridice procesual penale constituie: a) un sistem unic de împrejurări, create în cadrul examinării cauzelor penale; b) relaţii juridice între partea vătămată şi bănuit; c) raporturi juridice stabilite în cursul desfăşurării urmăririi penale între participanţii procesului penal; d) întocmirea corectă sub toate aspectele a documentelor procesuale şi procedurale;

27. Acţiunea civilă poate fi intentată: a) pînă la pornirea procesului penal; b) din orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătoreşti; c) din orice moment de la pornirea procesului penal pînă la începerea cercetării judecătoreşti; d) din orice moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea lui;

28. Scopul examinării corporale este: a) stabilirii gradului leziunilor corporale; b) stabilirii cauzei decesului; c) descoperirii corpurilor delicte; d) descoperirii urmelor infracţiunii sau semnelor particulare;

29. Termenul rezonabil de urmărire penală: a) se fixează de conducătorul organului de urmărire penală prin rezoluţie în funcţie de complexitatea cauzei şi de comportamentul participanţilor la proces; b) se fixează de judecătorul de instrucţie prin rezoluţie motivată în funcţie de complexitatea cauzei şi de comportamentul participanţilor la proces; c) se fixează de ofiţerul de urmărire penală prin rezoluţie motivată în funcţie de complexitatea cauzei şi de comportamentul participanţilor la proces; d) se fixează de către procuror prin rezoluţie, în funcţie de complexitatea cauzei şi de comportamentul participanţilor la proces;

30. Despre prelungirea termenului de urmărire penală: a) anchetatorul întocmeşte o ordonanţă în acest sens şi o prezintă procurorului, în vederea prelungirii termenului de urmărire penală; b) ofiţerul de urmărire penală întocmeşte un demers motivat în acest sens şi îl prezintă procurorului înainte de expirarea termenului fixat de acesta; c) ofiţerul de urmărire întocmeşte un demers motivat în acest sens şi îl prezintă judecătorului de instrucţie înainte de expirarea termenului fixat de acesta; d) ofiţerul de urmărire penală întocmeşte o ordonanţă motivată în acest sens şi o prezintă judecătorului de instrucţie înainte de expirarea termenului fixat de acesta;

31. Despre efectuarea unei acţiuni de urmărire penală se întocmeşte: a) un proces-verbal privind acţiunea de urmărire penală dată; b) o ordonanţă motivată privind acţiunea de urmărire penală; c) o rezoluţie motivată privind acţiunea de urmărire penală dată; d) un demers motivat privind acţiunea de urmărire penală dată;

32. Dacă persoana care a participat la efectuarea acţiunii de urmărire penală refuză să semneze procesul-verbal: a) despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal, care va fi semnat pentru conformitate de reprezentantul legal al acestei persoane; b) despre aceasta nu se face nici o menţiune în procesul-verbal; c) despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal, care va fi semnat pentru conformitate de către persoana care a efectuat acţiunea; d) despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal, care va fi semnat pentru conformitate de o terţă persoană;

33. Dacă organul de urmărire penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală: a) imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile, trimite cauza şefului organului de urmărire penală, pentru a o transmite organului competent; b) imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi penale pentru a o transmite organului competent; c) imediat transmite cauza organului competent, întocmind despre aceasta o ordonanţă, iar copia ordonanţei o expediază procurorului care exercită controlul asupra urmăririi penale; d) imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi penale pentru a o transmite organului competent;

34. Despre dispunerea efectuării percheziţiei domiciliare se întocmeşte: a) un demers motivat pe numele judecătorului de instrucţie; b) o ordonanţă motivată, care urmează a fi autorizată de judecătorul de instrucţie; c) o ordonanţă motivată care urmează a fi autorizată de procurorul care conduce cu urmărirea penală; d) un demers motivat, care urmează a fi autorizat de procurorul care conduce cu urmărirea penală;

35. Grefierul instanţei de judecată este: a) este funcţionarul instanţei judecătoreşti, care asigură ordinea publică în timpul şedinţei de judecată; b) este funcţionarul instanţei judecătoreşti, care nu are interes personal în cauză şi întocmeşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; c) este persoana care nu are interes personal în cauză şi participă la prezentarea persoanei spre recunoaştere; d) este persoana chemată pentru a participa la efectuarea unei acţiuni procesuale în cazurile prevăzute de Codul de procedură penală şi care nu este interesată în rezultatul procesului penal;

36. Persoana nu are calitatea de învinuit din momentul: a) cînd în privinţa ei a fost suspendat procesul penal; b) cînd în privinţa ei a fost aplicată o măsură preventivă; c) cînd această persoană se eschivează de organele de urmărire penală şi locul aflării ei nu este cunoscut; d) cînd în privinţa ei a fost încetat procesul penal sau ea a fost scoasă de sub urmărire penală;

37. Bănuitul, învinuitul, inculpatul îşi exercită apărarea de sine stătător: a) din momentul admiterii renunţării la apărător; b) din momentul ne prezentării apărătorului ales; c) din momentul ne prezentării apărătorului numit din oficiu; d) din momentul renunţării la apărător;

38. Dacă în cauza penală participă apărătorul părţii vătămate sau a părţii civile, atunci: a) participarea apărătorului bănuitului, învinuitului, inculpatului la procesul penal este obligatorie; b) participarea apărătorului bănuitului, învinuitului, inculpatului la procesul penal nu este obligatorie; c) participarea apărătorului la procesul penal se admite cu acordul bănuitului, învinuitului, inculpatului; d) participarea apărătorului la procesul penal se admite cu acordul procurorului care conduce cu activitatea de urmărire penală;

39. Cine din părţile procesului penal poartă răspundere pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului: a) partea civilă; b) partea civilmente responsabilă; c) acuzatorul de stat; d) partea vătămată;

40. Asistentul procedural este persoana: a) care nu are interes personal în cauza penală şi întocmeşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; b) care supraveghează ordinea publică în sala de judecată; c) care nu are interes personal în cauză, nu este angajat al organului de urmărire penală şi participă la prezentarea persoanei spre recunoaştere; d) care nu are interes personal în cauză, nu este angajat al organului de urmărire penală şi participă la prezentarea persoanei spre recunoaştere după fotografie;

41. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport este: a) o măsură procesuală de constrîngere; b) o măsură medicală; c) o măsură administrativă; d) o măsură preventivă;

42. Arestarea la domiciliu poate fi aplicată numai faţă de: a) partea vătămată şi partea civilă; b) partea civilmente responsabilă; c) bănuit, învinuit, inculpat; d) bănuit, învinuit, inculpat, condamnat;

43. Urmărirea penală nu poate fi pornită în cazul în care: a) a intervenit decesul părţii vătămate, cu excepţia cazurilor de reabilitare; b) a intervenit decesul făptuitorului, cu excepţia cazurilor de reabilitare; c) a intervenit decesul victimei, cu excepţia cazurilor de reabilitare; d) a intervenit decesul părţii civilmente responsabile;

44. Organul de urmărire penală întocmeşte un raport cu propunerea de a pune persoana sub învinuire în cazul în care: a) persoana bănuită a recunoscut integral fapta imputată; b) între depoziţiile bănuiţilor nu există contradicţii esenţiale; c) există suficiente probe că infracţiunea a fost săvîrşită de o anumită persoană; d) expiră termenul urmăririi penale stabilit de procurorul care conduce activitatea de urmărire penală;

45. La audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor este obligatorie participarea: a) apărătorului şi a pedagogului sau a psihologului; b) apărătorului şi a reprezentantului legal; c) judecătorului de instrucţie; d) a procurorului care conduce cu efectuarea urmăririi penale;

46. Participarea apărătorului în procedura de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical este obligatorie: a) din momentul pornirii urmăririi penale în privinţa persoanei care a comis infracţiunea în stare de iresponsabilitate; b) din momentul punerii sub învinuire a persoanei care a comis infracţiunea în stare de iresponsabilitate; c) din momentul adoptării ordonanţei prin care s-a dispus efectuarea expertizei în staţionarul instituţiei psihiatrice; d) din momentul adierii persoanei care a comis infracţiunea în calitate de bănuit;

47. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este: a) o tranzacţie încheiată între judecătorul de instrucţie şi învinuit sau, după caz, inculpat, care şi-a dat consimţămîntul de a-şi recunoaşte vina în schimbul unei pedepse reduse; b) o tranzacţie încheiată între apărător şi învinuit sau, după caz, inculpat, care şi-a dat consimţămîntul de a recunoaşte vina în schimbul unei pedepse reduse; c) o tranzacţie încheiată între ofiţerul de urmărire penală şi învinuit sau, după caz, inculpat, care şi-a dat consimţămîntul de a recunoaşte vina în schimbul unei pedepse reduse; d) o tranzacţie încheiată între acuzatorul de stat şi învinuit sau, după caz, inculpat, care şi-a dat consimţămîntul de a-şi recunoaşte vina în schimbul unei pedepse reduse;

48. Funcţia de învinuire: a) este exercitată şi realizată, în principiu de către procuror, învinuit, partea vătămată şi partea civilă; b) este exercitată şi realizată, în principiu de către procuror, organele de urmărire penală, partea vătămată şi partea civilă; c) este exercitată pentru sine de fiecare parte, realizîndu-şi drepturile procesuale prin mijloace proprii; d) este exercitată şi realizată, în principiu de către procuror şi judecătorul de instrucţie;

49. Fazele procesului penal sunt: a) faza de pornire a procesului penal, faza de punere sub învinuire, faza de judecată; b) faza de pornire a procesului penal, faza de cercetare penală, faza de judecată; c) faza de urmărire penală, faza de judecată, faza de punere în executare a hotărîrilor judecătoreşti; d) faza de urmărire penală, faza de judecată, faza de aplicare a pedepselor faţă de cei vinovaţi;

50. Prin fixarea probelor înţelegem: a) verificarea amănunţită a tuturor probelor depistate; b) analizarea şi verificarea tuturor probelor depistate; c) anexarea sau ataşarea lor la cauza penală; d) anexarea sau ataşarea lor la procesul-verbal;

51. Obţinerea declaraţiilor bănuitului prin folosirea de ameninţări, violenţe şi promisiuni: a) se interzice categoric; b) se interzice parţial; c) se permite cu acordul bănuitului; d) se permite cu acordul procurorului, care conduce cu activitatea de urmărire penală;

52. Pentru constatarea cauzei morţii: a) nu este obligatorie numirea expertizei; b) la cererea părţilor cointeresate se numeşte expertiza; c) la solicitarea procurorului se numeşte expertiza; d) este obligatorie numirea expertizei;

53. Prelungirea duratei arestării preventive pînă la 6 luni: a) se decide de către de către judecătorul Curţii de Apel; b) se decide de către judecătorul de instrucţie din raza de activitate unde se efectuează urmărirea penală; c) are loc cu consimţămîntul Procurorului General; d) se decide de către judecătorul Curţii Supreme de Justiţie;

54. Prelungirea duratei arestării preventive pînă la 12 luni; a) are loc cu consimţămîntul judecătorului de instrucţie; b) are loc cu consimţămîntul completului de judecători a Curţii Supreme de Justiţie; c) are loc cu consimţămîntul Procurorului General sau al adjuncţilor lui; d) are loc cu consimţămîntul Parlamentului Republicii Moldova;

55. Arestarea la domiciliu: a) este o măsură preventivă care constă în izolarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de societate în locuinţa acestuia, cu stabilirea anumitor restricţii; b) este o măsură de constrîngere care constă în izolarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de societate în locuinţa acestuia, cu stabilirea anumitor restricţii; c) este o măsură preventivă care constă în izolarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de grupările criminale într-un loc permanent stabilit de organele de urmărire penală; d) este o măsură de constrîngere care constă în izolarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de anumite grupări criminale în locuinţa acestuia, cu stabilirea anumitor restricţii;

56. Amenda judiciară este: a) o pedeapsă aplicată de către instanţa de judecată persoanei care a comis o faptă social periculoasă mai puţin importantă; b) o sancţiune bănească aplicată de către instanţa de judecată persoanei care a comis o abatere în cursul procesului penal; c) o sancţiune bănească aplicată de către instanţa de judecată persoanei care a comis o contravenţie administrativă; d) o pedeapsă aplicată de către instanţa de judecată persoanei care a comis o contravenţie administrativă;

57. Infracţiune de audienţă este: a) o faptă penală săvîrşită în cursul efectuării urmăririi penale; b) o contravenţie administrativă săvîrşită în cursul şedinţei de judecată; c) o faptă penală săvîrşită în cursul arestării la domiciliu; d) o faptă penală săvîrşită în cursul şedinţei de judecată;

58. Care din acţiunile de urmărire penală se efectuează pînă la pornirea urmăririi penale: a) cercetarea la faţa locului şi percheziţia domiciliară; b) cercetarea obiectelor şi anexarea lor la cauza penală; c) cercetarea la faţa locului şi percheziţia corporală; d) cercetarea la faţa locului şi examinarea corporală;

59. Acţiunile de urmărire penală la sediile reprezentanţelor diplomatice: a) se pot efectua numai de către procuror şi numai la cererea sau cu consimţămîntul reprezentantului diplomatic; b) se pot efectua numai de către ofiţerul de urmărire penală cu autorizaţia procurorului, numai la cererea sau cu consimţămîntul reprezentantului diplomatic; c) se pot efectua numai de către judecătorul de instrucţie, fără consimţămîntul reprezentantului diplomatic; d) se pot efectua numai de către procuror fără consimţămîntul reprezentantului diplomatic;

60. În cazul în care s-a constatat că fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau învinuit: a) se v-a dispune clasarea cauzei penale; b) se v-a dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală; c) se v-a dispune încetarea urmăririi penale; d) se v-a dispune punerea sub învinuire a acestei persoane;

61. În cazul în care părţile s-au împăcat se v-a dispune: a) încetarea urmăririi penale; b) clasarea cauzei penale; c) suspendarea cauzei penale; d) scoaterea persoanei de sub urmărirea penală;

62. Dacă e expirat termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere penală, atunci: a) are loc încetarea urmăririi penale; b) are loc scoaterea persoanei de sub urmărirea penală; c) are loc clasarea cauzei penale; d) are loc suspendarea cauzei penale;

63. Plîngerile împotriva acţiunilor organului de urmărire penală se adresează: a) procurorului care conduce cu activitatea de urmărire penală; b) procurorului ierarhic superior; c) şefului organului de urmărire penală; d) judecătorului de instrucţie;

64. Liberarea provizorie sub control judiciar a persoanei arestate preventiv poate fi acordată numai în cazul: a) infracţiunilor din imprudenţă, precum şi al infracţiunilor cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă care nu depăşeşte 25 ani închisoare; b) infracţiunilor din imprudenţă, precum şi al infracţiunilor cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă care nu depăşeşte 10 ani închisoare; c) infracţiunilor din imprudenţă, precum şi al infracţiunilor cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă care nu depăşeşte 7 ani închisoare; d) infracţiunilor din imprudenţă, precum şi al infracţiunilor cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă care nu depăşeşte 15 ani închisoare;

65. Liberarea provizorie pe cauţiune a persoanei arestate preventiv poate fi acordată numai dacă: a) a fost săvîrşită o infracţiune din imprudenţă, precum şi o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă ce nu depăşeşte 25 ani închisoare; b) a fost săvîrşită o infracţiune din imprudenţă, precum şi o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă ce nu depăşeşte 15 ani închisoare; c) a fost săvîrşită o infracţiune din imprudenţă, precum şi o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă ce nu depăşeşte 10 ani închisoare; d) a fost săvîrşită o infracţiune din imprudenţă, precum şi o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă ce nu depăşeşte 7 ani închisoare;

66. Dacă persoana audiată în calitate de martor din cauza vreunui defect fizic nu poate semna procesul verbal, atunci cel care întocmeşte procesul verbal: a) face menţiune în procesul verbal despre aceasta şi va semna pentru conformitate; b) cheamă un apărător care certifică prin semnătură exactitatea conţinutului procesului verbal; c) persoanele cu defecte fizice nu se audiază în calitate de martori; d) cheamă o persoană străină care certifică prin semnătură exactitatea conţinutului procesului verbal;

67. Reţinerea minorului: a) se aplică doar în cazuri excepţionale cînd au fost săvîrşite infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave; b) se aplică doar în cazuri excepţionale cînd au fost săvîrşite infracţiuni excepţional de grave; c) se aplică doar în cazuri excepţionale cînd au fost săvîrşite infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave; d) nu se aplică;

68. Procesul penal are ca scop: a) protecţia individuală a persoanelor de acţiuni ilegale; b) protecţia statului de atentate teroriste; c) protejarea societăţii de atentate teroriste; d) protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni;

69. Instanţele care înfăptuiesc justiţia pe cauzele penale sunt: a) Curtea Supremă de Justiţie, Curţile de Apel şi judecătoriile conform competenţei; b) Curtea Supremă de Justiţie, Curţile de Apel, tribunalele şi judecătoriile conform competenţei; c) Curtea Supremă de Justiţie, Curţile de Apel, procuraturile şi judecătoriile conform competenţei; d) Judecătoriile, organele de urmărire penală şi organele procuraturii;

70. Despre infracţiunea săvîrşită şi despre începerea acţiunilor de urmărire penală, organul de urmărire penală anunţă imediat: a) judecătorul de instrucţie; b) procurorul; c) instanţa de judecată; d) şeful organului de urmărire penală;

71. Ofiţerul de urmărire penală este persoana: a) cu funcţie de răspundere care în numele statului atrage persoana în calitate de învinuit; b) cu funcţie de răspundere care are interese personale în justa soluţionate a cauzei penale; c) cu funcţie de răspundere care în numele statului şi în limitele competenţei sale efectuează urmărirea penală în cauzele penale; d) cu funcţie de răspundere care în numele statului apără interesele tuturor participanţilor procesului penal;

72. În cazul în care în procesul penal bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă limba în care se desfăşoară procesul penal: a) nu este obligatorie participarea apărătorului; b) este obligatorie participarea apărătorului; c) organele de urmărire penală apreciază dacă este sau nu obligatorie participarea apărătorului; d) judecătorul de instrucţie decide despre participarea apărătorului;

73. Fazele procesului penal sunt: a) faza de urmărire penală, faza de judecată, faza de executare a hotărîrilor judecătoreşti; b) intentarea procesului penal, cercetarea prealabilă, trimiterea în judecată; c) intentarea procesului penal, urmărirea penală, dezbaterile judiciare; d) faza de pornire a procesului penal, faza de cercetare prealabilă, faza dezbaterilor judiciare;

74. Plîngerile împotriva acţiunilor organului de urmărire penală se adresează: a) şefului organului de urmărire penală; b) procurorului care conduce cu activitatea de urmărire penală; c) procurorului ierarhic superior; d) judecătorului de instrucţie;

75. Demersul privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest se înaintează: a) procurorului care conduce cu activitatea de urmărire penală; b) în instanţa judecătorească; c) şefului organului de urmărire penală; d) procurorului ierarhic superior;

76. Termenul ţinerii în stare de arest a bănuitului: a) nu va depăşi 30 zile; b)nu va depăşi 20 zile; c) nu va depăşi 10 zile; d) nu va depăşi 72 ore;

77. Cheltuielile judiciare sunt suportate: a) de către partea vătămată sau sunt trecute în contul statului; b) de către partea civilă sau sunt trecute în contul statului; c) de către condamnat sau sunt trecute în contul statului; d) de către ofiţerul de urmărire penală;

78. Probele administrate se verifică şi se apreciază de către: a) de către organul de urmărire penală sau partea vătămată; b) de către organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească; c) de către procuror sau partea vătămată; d) de către procuror sau partea civilă;

79. Internarea bănuitului, învinuitului în instituţia medicală pentru efectuarea expertizei psihiatrice se admite: a) cu autorizaţia judecătorului de instrucţie în baza demersului procurorului; b) cu autorizaţia judecătorului de instrucţie în baza demersului ofiţerului de urmărire penală; c) cu autorizaţia procurorului în baza demersului ofiţerului de urmărire penală; d) cu autorizaţia procurorului în baza cererii persoanei care urmează a fi expertizată;

80. Durata totală a interceptării comunicărilor: a) nu poate depăşi 30 de zile; b) nu poate depăşi 3 luni; c) nu poate depăşi 6 luni; d) nu poate depăşi 9 luni;

81. Percheziţia corporală fără întocmirea ordonanţei despre aceasta şi fără autorizaţia judecătorului de instrucţie se poate efectua: a) la aplicarea faţă de bănuit, învinuit, inculpat a măsurii preventive de arestare; b) la aplicarea faţă de bănuit, învinuit, inculpat a măsurii de constrîngere cu caracter medical; c) înainte de audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului; d) înainte de a aduce la cunoştinţă persoanei bănuite în comiterea infracţiunii ordonanţa de punere sub învinuire;

82. Administrarea probelor constă: a) în folosirea unor mijloace de apreciere a probelor din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii probelor; b) în folosirea mijloacelor de probă în procesul penal, care presupune strîngerea şi verificarea probelor, în favoarea şi în defavoarea învinuitului, inculpatului; c) în aplicarea şi invocarea de metode şi mijloace pentru a stabili puterea juridică a tuturor probelor din cauza penală; d) în folosirea probelor pentru a se constata dacă este sau nu cazul trimiterii cauzei penale procurorului pentru a dispune trimiterea în judecată a învinuitului;

83. În calitate de succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este a) una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate care nu se află la locul unde se desfăşoară urmărirea penală; b) una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate care din motive întemeiate nu se poate prezenta la instanţa de judecată; c) una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate. d) una din rudele ei apropiate care a suferit un prejudiciu material de pe urma săvîrşirii a unei infracţiuni;

84. Este considerată persoană minoră: a) persoana care nu a împlinit 16 ani; b) persoana care nu a împlinit 14 ani; c) persoana care nu a împlinit 18 ani; d) persoana care a împlinit 18 ani;

85. Timpul zilei este considerat: a) interval de timp cuprins între orele 6.00. şi 22.00. b) interval de timp cuprins între orele 8.00. şi 22.00. c) interval de timp cuprins între orele 8.00. şi 18.00. d) interval de timp cuprins între orele 6.00. şi 18.00.

86. Dacă este imposibil de a constata locul unde a fost săvîrşită infracţiunea: a) cauza penală se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia locuieşte partea vătămată şi inculpatul; b) cauza penală se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia locuieşte judecătorul; c) cauza penală se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia a fost începută urmărirea penală; d) cauza penală se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia a fost terminată urmărirea penală;

87. Dacă ultimul loc permanent de trai al inculpatului nu este cunoscut şi acesta a săvîrşit o infracţiune pe o navă atunci: a) cauza penală se judecă de către instanţa în raza teritorială a căreia a fost săvîrşită infracţiunea; b) cauza penală se judecă de către instanţa în raza teritorială a căreia a fost terminată urmărirea penală; c) cauza penală se judecă de către instanţa în raza teritorială a căreia locuieşte partea vătămată; d) cauza penală se judecă de către instanţa în raza teritorială a căreia locuiesc majoritatea martorilor;

88. Acţiunea civilă în procesul penal se soluţionează: a) în conformitate cu prevederile legislaţiei procesual civile; b) în conformitate cu prevederile legislaţiei civile; c) în conformitate cu prevederile legislaţiei procesual penale; d) în conformitate cu prevederile tratatelor Internaţionale;

89. Termene în procesul penal sunt: a) moduri de sesizare a instanţei de judecată în cazul încălcării drepturilor legitime ale participanţilor la procesul penal; b) intervale de timp în cadrul cărora pot fi efectuate acţiuni procesuale; c) intervale de timp în cadrul cărora sau după expirarea cărora pot fi efectuate acţiuni procesuale; d) moduri de restabilire a unor omisiuni în cadrul procesului penal de către judecătorul de instrucţie;

90. Faţă de persoanele care au săvîrşit infracţiuni în stare de iresponsabilitate se aplică: a) măsuri de protecţie obligatorii; b) măsuri asigurătorii; c) măsuri preventive; d) măsuri de constrîngere cu caracter medical;

91.Rezultatele activităţii operative de investigaţii: a) nu pot fi utilizate în calitate de probă în procsul penal; b) pot fi utilizate în calitate de probă în procesul penal; c) pot fi utilizate dacă au fost administrate şi verificate prin mijloace de probă, d) pot fi utilizate atunci cînd se consideră necesar;

92.Proba obţinută prin încălcarea dreptului la apărare: a) poate fi utilizată în procesul penal dacă încălcarea nu a fost gravă; b) nu poate fi utilizată în procesul pebal; c) poate fi utilizată dacă pe parcursul procesului penal a fost reparată această încălcare; d) poate fi utilizată atunci cînd interesele justiţiei o cer;

93.În procesul penal trebuie de dovedit: a) date personale care caracterizează victima; b) date privind capacitatea inculpatului de a achita serviciile apărătorului; c) date privind starea psihică a martorului; d) date personale ce caracterizează ofiţerul de urmărire penală;

94.Contraexpertiza se efectuează: a) în cazul cînd concluziile nu sunt întemeiate şi este necesar de atras experţi din diferite domenii; b) în cazul cînd raportul de expertiză nu este complet şi este necesar de atras mai mulţi experţi din domeniul dat; c) în cazul cînd părţile au efectuat expertiza din contul propriu şi nu a fost efectuată expertiza de către organul abilitat; d) în cazul cînd s-a constatat că expertul este rudă apropiată cu una din părţi;

95.Obiectul se recunoaşte drept corp delict: a) în procesul-verbal de cercetare la faţa locului; b) prin încheierea judecătorului de instrucţie; c) prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală de ridicare a obiectelor; d) prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală sau încheierea instanţei de judecată;

96.La evaluarea prejudiciului moral cauzat prin infracţiune se iau în consideraţie: a) tratamentul părţii vătămate şi îngrijirea acesteia; b) starea materială a victimei în momentul săvîrşirii infracţiunii; c) suferinţe legate de pirderea încrederii în fidelitatea conjugală; d) tratamentul victimei în momentul în momentul examinării cauzei penale;

97.Instanţa de apel poate examina cauza şi cu privire la alte părţi care nu au declarat apel: a) în toate cazurile cînd se consideră necesar; b) în cazul cînd au fost sentinţe de condamnare; c) în cazul cînd au fost sentinţe de achitare; d) în cazul cînd prima instanţă a pronunţat o pedeapsă mai blîndă decît cea care trebuia stabilită;

98.Asistenţa juridică internaţională poate fi refuzată în cazul: a) lipsei unui acord de asistenţă juridică cu ţara dată; b) cererea se referă la o faptă ce constituie exclusiv o încălcare a disciplinei militare; c) imposibilitatea de a acorda asistenţă din motive financiare; d) lipsei unui acord internaţional;

99.Doar prin expertiză se constată: a) starea tehnică a automobilului la cercetarea infracţiunilor din domeniul transportului; b) provenienţa substanţelor la cercetarea infracţiunilor privind circulaţia ilegală a substanţelor narcotice şi psihotrope; c) provenienţa obiectelor sustrase; d) incapacitatea martorului de a percepe şi reproduce circumstanţele ce urmează a fi constatate în cauza penală;

100.Datele comunicate de învinuit din spusele altor persoane: a) pot fi utilizate ca probe cu condiţia că va comunica numele acestora; b) pot fi utilizate ca probe cu condiţia că aceste persoane vor fi audiate; c) pot fi utilizate în procesul penal cu condiţia că va comunica domiciliul acestora; d) pot fi utilizate ca probe cu condiţia că sunt depuse cu indicarea circumstanţelor în care au fost obţinute;

101.Modalitîţile speciale de audiere a martorului se aplică: a) în cazul cînd există o cerere în scris a martorului cu indicarea motivelor; b) în cazul cînd există o cerere a procurorului, avocatului, martorului respectiv sau a oricărei persoane interesate; c) în cazul cînd există o cerere motivată a organului de urmărire penală; d) în cazul cînd există o cerere motivată a procurorului;

102. Prezentarea spre recunoaştere după fotografii: a) se efectuează în cazul în care prezentarea persoanei spre recunoaştere este imposibilă; b) se efectuează în cazul cînd ofiţerul de urmărire penală sau procurorul consideră util de a efectua aceasta; c) la cererea martorului care este chemat de a recunoaşte; d) la cererea persoanei care urmează a fi recunoscută;

103. Dacă la efectuarea percheziţiei obiectele au fost predate binevol: a) persoana care efectuează urmărirea penală poate continua efectuarea percheziţiei, emiţînd o ordonanţă în acest sens; b) persoana care efectuează urmărirea penală se limitează la ridicarea acestora; c) persoana care efectuează urmărirea înaintează demers judecătorului de instrucţie pentru autorizaţie suplimentară cu scopul de a continua percheziţia; d) procurorul poate cere continuarea acestei acţiuni de urmărire;

104. Sechestrarea corespondenţei poştale şi interceptarea comunicărilor se admite: a) pentru infracţiuni grave în baza unei hotărîri judecătoreşti; b) pentru infracţiuni grave în baza deciziei procurorului; c) în cazul cînd procurorul consideră oportun de a efectua această acţiunie; d) dacă prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute probe;

105. Expertiza se efectuează: a) în exclusivitate de către organele abilitate, din bugetul statului; b) din contul organelor de urmărire penală şi a celor judecătoreşti; c) atît din bugetul statului cît şi din contul propriu al părţilor; d) la aprecierea judecătorului de instrucţie;

106. Cine este competent să execute urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvîrşite de Procurorul general: a) Procurorul numit de către Preşedintele statului; b) Preşedintele Parlamentului; c) Procurorul numit de către Parlament; d) Procurorul numit de către Guvern;

107. Care este actul prin care instanţa de judecată se pronunţă asupra respingerii revizuirii: a) prin hotărîre; b) prin încheiere motivată; c) prin sentinţă; d) la aprecierea instanţei;

108. Cine asistă martorul audiat în condiţii speciale de protecţie: a) Procurorul; b) Ofiţerul de urmărire penală; c) Judecătorul de instrucţie; d) Procurorul ierarhic superior;

109. La cererea căror persoane, în caz de achitare, instanţa poate menţine bunurile sub sechestru: a) executorul judecătoresc; b) partea civilă; c) judecătorul de instrucţie; d) preşedintelui şedinţei de judecată;

110. Cine participă la negocierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei: a) judecătorul de instrucţie; b) instanţa de judecată; c) ofiţerul de urmărire penală; d) procurorul;

111.Abţinerea sau recuzarea Procurorului General se soluţionează de : a) instanţa care judecă cauza; b) instanţa ierarhic superioară; c) un judecător al Curţii de Apel; d) un judecător al Curţii Supreme de Justiţie;

112.Sentinţa nu poate fi de: a) încetare a procesului penal; b) suspendare a procesului penal; c) condamnare; d) achitare;

113.Instanţa de judecată poate trece cheltuielile de judecată în sarcina părţii vătămate în cazul: a) încetării urmăririi penale în urma împăcării părţii vătămate cu inculpatul; b) cererii inculpatului ca partea vătămată să-i restituie cheltuielile de judecată; c) acordării asistenţei juridice de un avocat din oficiu; d) achitării inculpatului;

114.Care hotărîre nu poate fi atacată cu recurs: a) hotărîrea de restabilire a documentelor dispărute; b) hotărîrea cu privire la trecerea în contul statului a sumei depozitate în asigurarea garanţiei; c) hotărîrea cu privire la recuzarea expertului; d) toate hotărîrile;

115. Procedura de suspendare condiţionată a urmăririi penale se aplică: a) sunt cu funcţii de răspundere; b) recunosc vinovăţia; c) au antecedente penale; d) nu au reparat paguba cauzată în urma infracţiunii;

116.În prezenţa căror circumstanţe se poate exclude urmărirea penală dacă fapta întruneşte elementele infracţiunii: a) cînd nu sunt probe pentru a dovedi vinovăţia făptuitorului; b) cînd fapta este săvîrşită de o persoană minoră; c) cînd fapta este săvîrşită de o persoană juridică; d) cînd sunt admise de judecătorul de instrucţie;

117.Care este modul de a contesta hotărîrea cu privire la trecerea în contul statului suma depusă de garant în asigurarea garanţiei personale: a) prin recurs la instanţa ierarhic superioară; b) prin recurs în anulare la instanţa ierarhic superioară; c) prin plîngere la Judecătorul de instrucţie; d) prin plîngere la procurorul ierarhic superior;

118.Pînă la ce moment al procesului penal persoana poate fi pusă în libertate provizorie sub control judiciar: a) pînă la începerea cercetării judecătoreşti; b) pe parcursul întregului proces penal; c) pînă la terminarea urmăririi penale; d) pînă la numirea cauzei spre judecare;

119.În ce categorii de cauze organul de urmărire penală are rolul activ: a) cînd învinuitul, inculpatul nu-şi recunoaşte vinovăţia; b) în toate cazurile; c) cînd învinuitul, inculpatul îşi recunoaşte vinovăţia; d) la aprecierea acestuia;

120. În calitate de apărător în procesul penal nu poate participa: a) avocatul; b) avocatul străin; c) alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător; d)